Fiziopatologia echilibrului hidro-electrolitic

Содержание

Слайд 2

APA 60% masa corpului Apa intracelulară 40% masa corpului Apa extracelulară

APA
60% masa corpului

Apa intracelulară
40% masa corpului

Apa extracelulară
20% masa corpului

Paternul «60-40-20»

în raport cu masa corpului:
60% - apa totală
40% - apa intracelulară
20% - apa extracelulară
Слайд 3

APA 60% masa corpului Edificiu intracelular 40% Sângele circulant 5% Apa

APA
60% masa corpului

Edificiu intracelular
40%

Sângele circulant
5%

Apa extracelulară
15%
14% interstițială
1%

transcelulară
(lichidul cefalo-rahidian)

liberă
În legături chimice
adeziune

Paternul «60-40-20» în raport cu masa corpului:
60% - apa totală
40% - apa intracelulară
20% - apa extracelulară

Слайд 4

Слайд 5

Слайд 6

Cationul principal al lichidului extracelular - SODIU (conținutul de Na influențează

Cationul principal al lichidului extracelular - SODIU
(conținutul de Na influențează

volumul H2O extracelular).
Anionii de bază – clor și bicarbonat
POTASIU – cationul nr.1 în celule
MAGNEZIU - cationul nr.2 în celule
ANIONII acidului fosforic
Apa pasiv difuzează prin membrana celulară determinând echilibrul osmotic între lichidul extra- și intracelular.
Celulele creierului se impun distinct!
Слайд 7

REGLAREA OSMOZEI ÎN CELULELE CREIERULUI Pentru creier este caracteristic fenomenul de

REGLAREA OSMOZEI ÎN CELULELE CREIERULUI

Pentru creier este caracteristic fenomenul de adaptare

osmotică.
În anumite circumstanțe componentele determinante ale osmozei se modifică cantitativ, ce permite menținerea volumului intracelular.
Слайд 8

REGLAREA OSMOZEI ÎN CELULELE CREIERULUI Adaptarea osmotică este declanșată în condiții

REGLAREA OSMOZEI ÎN CELULELE CREIERULUI

Adaptarea osmotică este declanșată în condiții de

hipo- sau hipernatriemie pentru a evita: ►acumularea intracelulară excesivă a apei
►sau pierderea ei detrimentală.
ASTFEL:
În hiponatriemie – celulele creierului pierd componentele active ale osmozei.
În hipernatriemie - celulele creierului acumulează componentele active ale osmozei.
Слайд 9

Hipohidratarea Hiperhidratarea Hipoosmolară Isoosmolară 280-300 mosm/l Hiperosmolară > 300 mosm/l Formele

Hipohidratarea

Hiperhidratarea

Hipoosmolară
< 280 mosm/l

Isoosmolară
280-300 mosm/l

Hiperosmolară
> 300 mosm/l

Formele

disbalanței metabolismului hidric
(dishidriile)

După volumul lichidului extracelular
(LEC)

Dishidria după osmolaritatea LEC

Слайд 10

Слайд 11

Hipoosmolară Isoosmolară 280-300 Hiperosmolară > 300 HIPOHIDRATAREA Mosmol/L

Hipoosmolară
< 280

Isoosmolară
280-300

Hiperosmolară
> 300

HIPOHIDRATAREA

Mosmol/L

Слайд 12

Schema Darrow – Yannet Raport grafic între modificarea volumului și osmolarității

Schema Darrow – Yannet

Raport grafic între modificarea volumului și osmolarității

lichidului intracelular (LIC) și extracelular (LEC) în diferite forme de periclitare a echilibrului hidro-electrolitic

J Clin Invest. 1935;14(2):266-275.
The changes in the distribution of body water accompanying increase and decrease in extracellular electrolyte. Daniel C. Darrow and Herman Yannet.

Слайд 13

Hipohidratarea izo-osmolară ↓ H2O ≈ ↓ electroliți Cauze: Hemoragie pronunțată acută

Hipohidratarea izo-osmolară
↓ H2O ≈ ↓ electroliți

Cauze:
Hemoragie pronunțată acută (PRIMELE

ORE)
Exsudație abundentă (e.g. arsură)
Diaree și/sau vomă
Poliurie cu patern de izo-stenurie

LIC

LEC

Volum (V)

Mosmol/l

V LEC: scade
Osm LEC: nu se schimbă
(se pierde lichid izoosmolar)
V LIC : nu se schimbă
(nu există gradient osmolar)
Osm LIC: nu se schimbă
(nu există difuzia apei)

Слайд 14

Consecințe: Hemodinamica sistemică: micșorarea debitului cardiac, trensiunii arteriale, tahicardie Dereglarea microcirculației

Consecințe:

Hemodinamica sistemică: micșorarea debitului cardiac, trensiunii arteriale, tahicardie
Dereglarea microcirculației și hipoxia

tisulară
Oliguria
Reducerea turgorului cutanat, uscăciunea mucoaselor
Setea (activarea volumo-receptorilor)

Hipohidratarea izoosmolară
↓ H2O ≈ ↓ electroliți

Слайд 15

Osmolaritatea plasmei: în limitele normei Natriemia: în limitele normei (135-145 mM/L)

Osmolaritatea plasmei: în limitele normei
Natriemia: în limitele normei (135-145 mM/L)
Hematocritul

crește → volumul lichidului extracelular se reduce.
Concentrația plasmatică a proteinelor și a ureei crește → hipoproteinemie relativă
Viscozitatea sângelui crește → periclitarea microcirculației.

Analiza de laborator:

Hipohidratarea izoosmolară
↓ H2O ≈ ↓ electroliți

Слайд 16

Corecția patogenetică: Faza 1 – corecția hemodinamicii sistemice și microcirculației Faza

Corecția patogenetică:
Faza 1 – corecția hemodinamicii sistemice și microcirculației
Faza 2

– restabilirea volumului LEC

Hipohidratarea izoosmolară
↓ H2O ≈ ↓ electroliți

Слайд 17

Hipohidratarea hipoosmolară ↓ H2O Cauze: Hipoaldosteronism (primar sau secundar). Diaree marcată

Hipohidratarea hipoosmolară
↓ H2O < ↓ electroliți

Cauze:
Hipoaldosteronism (primar sau secundar).


Diaree marcată (pierderea de Na cu bicarbonații).
Poliuria în faza finală a insuficienței renale.

LIC

LEC

Volum

Mosmol/L

V LEC scade
Osm LEC scade
(↓H2O < ↓ electroliților)
V LIC crește
(H2O întră în celulă după gradient osmotic)
Osm LIC scade
(apa intră în celule → reducerea electroliților în celule)

Слайд 18

Consecințe: Micșorarea tensiunii arteriale, debitului cardiac și volumului sistolic, tahicardie Dereglarea

Consecințe:

Micșorarea tensiunii arteriale, debitului cardiac și volumului sistolic, tahicardie
Dereglarea microcirculației
Hipoxia, afectarea

echilibrului acido-bazic
Oliguria
Turgor cutanat redus, uscăciunea mucoaselor
Setea (activarea volum-receptorilor)

Hipohidratarea hipoosmolară
↓ H2O < ↓ electroliți

Слайд 19

Osmolaritatea plasmei Sodiul plasmei Hematocritul crește → volumul LEC scade, iar

Osmolaritatea plasmei < 280 mosmol/L
Sodiul plasmei < 135 mq/L
Hematocritul crește →

volumul LEC scade, iar hematiile se umflă → intumescență
Concentrația proteinelor și ureei în plasmă crește
(proteinemie și uremie relativă)
Viscozitatea sângelui crește

Analiză de laborator:

Hipohidratarea hipoosmolară
↓ H2O < ↓ electroliți

Слайд 20

CORECȚIE PATOGENETICĂ: Faza 1 – corecția hemodinamicii sistemice și microcirculației Faza

CORECȚIE PATOGENETICĂ:
Faza 1 – corecția hemodinamicii sistemice și microcirculației
Faza 2

– corecția osmolarității LEC și normalizarea LIC
Faza 3 – restabilirea volumului LEC

1 Mol NaCl = 5,85% NaCl
Glucoza de 5% nu se recomandă!

Hipohidratarea hipoosmolară
↓ H2O < ↓ electroliți

Слайд 21

Cauze: Poliuria (diabet insipid determinat de hiposecreția ADH) Diabet zaharat Transpirație

Cauze:
Poliuria (diabet insipid determinat de hiposecreția ADH)
Diabet zaharat
Transpirație profundă
Hiperventilația


Afectarea reflexului de sete (hipodipsia)

LIC

LEC

Volum
Mosmol/L

V LEC scade
Osm LEC crește
(↓ H2O > ↓ electroliți)
● V LIC scade
(apa difuzează din celulă după gradientul osmotic)
● Osm LIC crește
(celula pierde apa, iar concentrația electroliților crește)

Hipohidratarea hiperosmolară
↓ H2O > ↓ electroliți

Слайд 22

Micșorarea TA, debitului cardiac, tahicardie Afectarea microcirculației și hipoxia tisulară Oliguria

Micșorarea TA, debitului cardiac, tahicardie
Afectarea microcirculației și hipoxia tisulară
Oliguria
Uscăciune

marcată a pielii și a mucoaselor
Sete marcată (chinuitoare) din cauza activării osmoreceptorilor și volumoreceptorilor
Afectări neuro-psihice (hipohidratarea marcată a celulelor creierului → ratatinarea neuronilor)

Consecințe:

Hipohidratarea hiperosmolară
↓ H2O > ↓ electroliți

Слайд 23

Analiza de laborator: Osmolaritatea plasmei > 300 mosmol/L Concentrația plasmatică a

Analiza de laborator:

Osmolaritatea plasmei > 300 mosmol/L
Concentrația plasmatică a sodiului

> 145 mq/L
Hematocritul nu se schimbă (volumul LEC scade, iar hematiile se zbârcesc)
Hematocritul crește într-o hipohidratare pronunțată
Concentrația plasmatică a proteinelor și ureei crește
Viscozitatea sângelui crește

Hipohidratarea hiperosmolară
↓ H2O > ↓ electroliți

Слайд 24

CORECȚIA PATOGENETICĂ: Faza 1 – corecția hemodinamicii și microcirculației Faza 2

CORECȚIA PATOGENETICĂ:

Faza 1 – corecția hemodinamicii și microcirculației
Faza 2 –

restabilirea volumului LEC și LIC
Faza 3 – corecția osmolarității LEC și LIC
Sunt infuzate soluțiile:
NaCL 0,45%
Glucoză 2% + NaCL 0,45%

Hipohidratarea hiperosmolară
↓ H2O > ↓ electroliți

Слайд 25

Hipoosmolară Izoosmolară 280-300 mosmol/L Hiperosmolară > 300 mosmol/L Hiperhidratarea

Hipoosmolară
< 280 mosmol/L

Izoosmolară
280-300 mosmol/L

Hiperosmolară
> 300 mosmol/L

Hiperhidratarea

Слайд 26

Hiperhidratarea izoosmolară ↑ H2O ≈ ↑ electroliți Cauze: Infuzie excesivă de

Hiperhidratarea izoosmolară
↑ H2O ≈ ↑ electroliți

Cauze:
Infuzie excesivă de soluții izotonice


Insuficiența cardiacă
Insuficiența renală
Periclitarea drenajului limfatic

LIC

LEC

Volum

V LEC crește
Osm LEC nu se schimbă
(se acumulează lichid izoosmolar)
V LIC nu se schimbă
(nu este gradient osmotic)
Osm LIC nu se schimbă (Apa nu difuzează între LEC și LIC)
mosmol/L

Слайд 27

Consecințe: Creșterea volumului circulant, debitului sistolic, tensiunii arteriale, bradicardie Edeme (creșterea

Consecințe:

Creșterea volumului circulant, debitului sistolic, tensiunii arteriale, bradicardie
Edeme (creșterea presiunii

hidrostatice)
Creșterea masei corpului
Reflexul setei lipsește

Hiperhidratarea izoosmolară
↑ H2O ≈ ↑ electroliți

Слайд 28

Osmolaritatea plasmei ≈ normală Concentrația plasmatică a sodiului≈ normală Hematocritul descrește,

Osmolaritatea plasmei ≈ normală
Concentrația plasmatică a sodiului≈ normală
Hematocritul descrește, deoarece V

LEC crește
Concentrația plasmatică a proteinelor este redusă
Viscozitatea sângelui scade

Analiza de laborator:

Corecția patogenetică:
Reducerea administrării apei și a sărurilor
Înlăturarea excesului salin și de apă (diuretice)

Hiperhidratarea izoosmolară
↑ H2O ≈ ↑ electroliți

Слайд 29

Cauze: Hiperproducția de vasopresină Consumul per os exagerat de apă (dereglări

Cauze:
Hiperproducția de vasopresină
Consumul per os exagerat de apă (dereglări psihice)
Infuzii masive

de soluții de glucoză 5% pe bază de apă distilată sau soluții de NaCL 0,45%

V LEC crește
Osm LEC scade
(apa se acumulează mai intens versus electroliții)
V LIC crește
(apa intră în celulă după gradient osmotic)
Osm LIC scade
(apa → celulă: electroliții scad)

Hiperhidratarea hipoosmolară (intoxicație cu apă)
↑ H2O > ↑ electroliți

Слайд 30

Consecințe: Creșterea TA, volumului circulant, tensiunii venoase centrale Edem, inclusiv edem

Consecințe:
Creșterea TA, volumului circulant, tensiunii venoase centrale
Edem, inclusiv edem cerebral


Hemoliza eritrocitelor
Reflexul setei este inhibat

Hiperhidratarea hipoosmolară (intoxicație cu apă)
↑ H2O > ↑ electroliți

Слайд 31

Analiza de laborator: Оsmolaritatea plasmei Na în plasmă Hematocritul nu se

Analiza de laborator:
Оsmolaritatea plasmei < 280 mosmol/L
Na în plasmă <

135 mq/L
Hematocritul nu se schimbă (V LEC crește,
dar hematiile se umflă)
Hematocritul poate să scadă din cauza
hemolizei hipoosmolare
Viscozitatea sângelui scade

Hiperhidratarea hipoosmolară (intoxicație cu apă)
↑ H2O > ↑ electroliți

Слайд 32

Corecția osmolarității LEC: ► prin infuzia soluției NaCL 1 Мol Corecția

Corecția osmolarității LEC:
► prin infuzia soluției NaCL 1

Мol
Corecția excesului de apă:
► stimularea diurezei
► limitarea consumului de apă

Hiperhidratarea hipoosmolară (intoxicație cu apă)
↑ H2O > ↑ electroliți

Слайд 33

CAUZE: Consum exagerat de sare de bucătărie Exces de aldosteron Sindromul

CAUZE:
Consum exagerat de sare de bucătărie
Exces de aldosteron
Sindromul

Cushing (excesul de cortizol are efect mineralocorticoid)
Infuzii masive de soluții hipersaline
Consum de apă de mare

LIC

LEC

Mosm/L

V LEC crește
Osm LEC crește
(acumularea elictroliților>H2O)
V LIC scade
(apa iese din celulă după gradientul osmotic)
Osm LIC crește
(apa iese din celulă→creșterea elictroliților)

Hiperhidratarea hiperosmolară
↑ H2O < ↑ electroliți

Слайд 34

Creșterea volumului circulant și tensiunii arteriale Cetea pronunțată din cauza hiperosmolarității

Creșterea volumului circulant și tensiunii arteriale
Cetea pronunțată din cauza hiperosmolarității plasmatice


Hipohidratarea neuronilor și dereglări neuro-psihice notabile
Dezvoltarea edemelor (cerebral, pulmonar, etc.)

Consecințe:

Hiperhidratarea hiperosmolară
↑ H2O < ↑ electroliți

Слайд 35

Osmolaritatea plasmei > 300 mosmol/L Concentrația plasmatică a sodiului crește Hematocritul

Osmolaritatea plasmei > 300 mosmol/L
Concentrația plasmatică a sodiului crește
Hematocritul scade

(volumul LEC crește,
iar hematiile se zbârcesc)
Viscozitatea sângelui scade

Analiza de laborator:

Hiperhidratarea hiperosmolară
↑ H2O < ↑ electroliți

Слайд 36

Corecție patogenetică: Reducerea raționului salin și acvatic. Eliminarea excesului hidro-salin (blocante

Corecție patogenetică:
Reducerea raționului salin și acvatic.
Eliminarea excesului hidro-salin (blocante aldosteronului,

peptide natriuretice).
Infuzia soluțiilor hipoosmolare.

Hiperhidratarea hiperosmolară
↑ H2O < ↑ electroliți

Слайд 37

Mecanismele de compensăre a dishidriei

Mecanismele de compensăre a dishidriei

Слайд 38

↑ reabsorbția Na+ Hipohidratarea ↑ Reninei ↑ Ang II ↑ Aldosteronului

↑ reabsorbția Na+

Hipohidratarea

↑ Reninei

↑ Ang II

↑ Aldosteronului

Vasoconstricție

↑ reabsorbția apei

↑ volumului

LEC

↓ circulației renale

Vasoconstricția aparatului glomerular

setea

Consum de apă
majorat

↑ АDH

Слайд 39

Peptidele natriuretice HIPERHIDRATAREA ↑ relaxării diastolice a ventriculului stâng Vasodilatarea Dilatarea

Peptidele
natriuretice

HIPERHIDRATAREA

↑ relaxării diastolice
a ventriculului stâng

Vasodilatarea

Dilatarea artereolelor aferente și constricția

celor eferente → ↑ ultrafiltrației

↓ reabsorbția Na+

↓ volumului LEC

↓ reninei → ↓angiotensinei II ↓аldosteronului

↓ reabsorbția apei

Слайд 40

Consecințele dishidriei hipo- și hiper-osmolare Edemul celular Ratatinarea celulară (exicoza celulară)

Consecințele dishidriei hipo- și hiper-osmolare
Edemul celular
Ratatinarea celulară (exicoza celulară)
Consecințe comune


Ambele paterne afectează comunicarea intercelulară prin reducerea eliberări de exosomi.
Exosomii – vezicule desprinse de vacuolele membranare ale diferitor celule, care pot transporta către celulele vecine proteine, lipide, receptori activați, diferiți markeri intracelulari.
Слайд 41

Exosomii intră în celulele vecine prin endocitoză și pot interveni în

Exosomii intră în celulele vecine prin endocitoză și pot interveni în

programul biochimic nativ al celulei recipiente, oferind acestora material nutritiv necesar pentru supraviețuire.
Exosomii pot fi determinați în sânge la conotația diferitor markeri și predictori ai maladiilor somatice:
-eg.: exosomii încărcați cu ARN de lanț lung ce nu codifică informație sau cu micro-ARN din hepatocitele cu carcinom.
Слайд 42

1 – contact direct cu celula 2 – transportul receptorilor 3

1 – contact direct cu celula
2 – transportul receptorilor
3 – reprogramarea

celulei
prin cedarea încărcăturii
celulei recipientă
Слайд 43

POTASIU Cationul nr.1 în celulă Concentrația intracelulară variază în diapazonul 140-150

POTASIU Cationul nr.1 în celulă

Concentrația intracelulară variază în
diapazonul 140-150 mmol/L.


Concentrația plasmatică este mult mai mică: 3.5-5.0 mmol/L.
N.B.
În ser concentrația potasiului poate fi mai mare
față de cea plasmatică cu 0,3-0,5 mM/L !!!
Слайд 44

Menținerea echilibrului Alimentele sunt sursa principală a potasiului. Secreția renală a

Menținerea echilibrului

Alimentele sunt sursa principală a potasiului.
Secreția renală a potasiului

(tubul distal și colector) este calea de eliminare din organism.
Слайд 45

Flux transmembranar Na-K- ATPaza Insulina și epinefrina cresc activitatea pompei (K

Flux transmembranar

Na-K- ATPaza
Insulina și epinefrina cresc activitatea pompei (K intră

în celule).
► Elevarea K în sânge stimulează secreția insulinei potrivit mecanismului feed-back.
Canalele de potasiu
► ↑osmolarității EC → H2O iese din celulă→ ↑ K+ în celulă → → K+ iese din celulă → ↑ K+ EC
Schimbul K-H
► în acidoză sau alcaloză.
Слайд 46

FUNCȚIILE POTASIULUI REGLAREA OSMOLARITĂȚII INTRACELULARE REGLAREA BALANȚEI ACIDO-BAZICE PARFTICIPAREA ÎN REACȚIILE

FUNCȚIILE POTASIULUI

REGLAREA OSMOLARITĂȚII INTRACELULARE
REGLAREA BALANȚEI ACIDO-BAZICE
PARFTICIPAREA ÎN REACȚIILE INTRACELULARE
Transformarea carbohidraților

în energie
Convertirea amino-acizilor în proteine
Polimerizarea glucozei în glicogen
ROL CHEIE ÎN REGLAREA EXCITABILITĂȚII CELULARE (mușchii scheletici, netezi și miocard).
Слайд 47

Potențialul membranar de repaus (PMR) PMR ≈ -59.5 lg [K+]I /

Potențialul membranar de repaus (PMR)

PMR ≈ -59.5 lg [K+]I / [K+]e

Excitabilitatea

celulei este afectată când se modifică distanța între PMR și nivelul pragal.
Слайд 48

HIPOKALIEMIA Reducerea potasiului din plasmă sub nivelul 3,5 mmol/L sau 3,5

HIPOKALIEMIA

Reducerea potasiului din plasmă sub nivelul 3,5 mmol/L sau 3,5

mEq/L
Hipokaliemie moderată:
K < 3,0 mmol/L
Hipokaliemie severă:
K < 2,5 mmol/L
Слайд 49

CAUZELE HIPOKALIEMIEI Ingestie inadecvată (dietă cu conținut redus de K) Pierderi

CAUZELE HIPOKALIEMIEI

Ingestie inadecvată
(dietă cu conținut redus de K)
Pierderi excesive

(renale, gastrointestinale, piele)
Terapie diuretică (thiazide, diuretic de ansă).
Hiperaldosteronism, creșterea cortizolului.
Combustie, vomă, diaree.
Слайд 50

CAUZELE HIPOKALIEMIEI INFLUX INTRACELULAR Administrarea insulinei (tratamentul diabetului, ketoacidozei) Utilizarea agonistului

CAUZELE HIPOKALIEMIEI
INFLUX INTRACELULAR
Administrarea insulinei (tratamentul diabetului, ketoacidozei)
Utilizarea agonistului β-adrenergic (e.g.

albuterol drept bronchodilator în astm bronșic)
Administrarea preparatelor anabolice
Alcaloză.
Слайд 51

MANIFESTĂRILE HIPOKALIEMIEI Neuromusculare Moleșeală, slăbiciune și oboseală musculară crampe și sensibilitate

MANIFESTĂRILE HIPOKALIEMIEI

Neuromusculare
Moleșeală, slăbiciune și oboseală musculară
crampe și sensibilitate musculară
parestezii

și paralizie.
Renale (afectarea concentrației urinei)
poliuria, urină cu osmolaritatea redusă, polidipsie (↑ osmolarității EC pe motivul pierderii de lichid).
Слайд 52

EFECTE RENALE HIPOKALIEMIA → tubulopatii renale → reducerea concentrației refracteritate la ADH poliurie, nocturia, hipostenurie, sete

EFECTE RENALE
HIPOKALIEMIA → tubulopatii renale → reducerea concentrației

refracteritate la ADH poliurie, nocturia, hipostenurie, sete
Слайд 53

MANIFESTĂRILE HIPOKALIEMIEI Gastrointestinale: Anorexie, grețuri, vomă. Constipație, ileus paralitic. Cardiace: tahiaritmii,

MANIFESTĂRILE HIPOKALIEMIEI

Gastrointestinale:
Anorexie, grețuri, vomă.
Constipație, ileus paralitic.
Cardiace:
tahiaritmii, ↑ toxicităIi digitalice,


- reducerea contractilității miocardului.
Vasculare:
Vasodilatare in vitro.
Creșterea rezistenței vasculare periferice in vivo.
Слайд 54

MANIFESTĂRILE HIPOKALIEMIEI Nervoase centrale Apatie, depresie. Comă. Alcaloză.

MANIFESTĂRILE HIPOKALIEMIEI

Nervoase centrale
Apatie, depresie.
Comă.
Alcaloză.

Слайд 55

Efectele hipokaliemiei asupra pH Hipokaliemia: K+ iese din celulă H+ și

Efectele hipokaliemiei asupra pH
Hipokaliemia: K+ iese din celulă H+ și

Na+ intră în celulă → ↓ H+ EC (fluidul extracelular)
ALCALOZĂ
Слайд 56

ECG ÎN HIPOKALIEMIE Depresia segmentului ST Aplatizarea undei T și chiar

ECG ÎN HIPOKALIEMIE

Depresia segmentului ST
Aplatizarea undei T și chiar depresia

undei T
Apariția undei U (V2, V3)
Prelungirea intervalului PR
Creșterea amplitudinii și prelungirea undei P
Слайд 57

ECG ÎN HIPOKALIEMIE

ECG ÎN HIPOKALIEMIE

Слайд 58

Corectarea patogenetică a hipokaliemiei Hipokaliemie moderată: ▬ administrare orală a potasiului

Corectarea patogenetică a hipokaliemiei

Hipokaliemie moderată:
▬ administrare orală a potasiului

(predilecție față de administrare i/v).
● Hipokaliemie severă:
▬ administrare i/v a soluției KCL cu glucoză
(40 mM/L: 10-20 mM/oră)
Слайд 59

HIPERKALIEMIA Creșterea nivelului plasmatic peste 5,0-5,5 mmol/L sau 5,0-5,5 mEq/L

HIPERKALIEMIA

Creșterea nivelului plasmatic
peste 5,0-5,5 mmol/L
sau 5,0-5,5

mEq/L
Слайд 60

Cauzele hiperkaliemiei Eliminare renală redusă Insuficiență renală Tratament cu diuretice ce

Cauzele hiperkaliemiei

Eliminare renală redusă
Insuficiență renală
Tratament cu diuretice ce păstrează K


Hipoaldosteronism
● Insuficiență adrenală (boala Addison)
Слайд 61

Cauzele hiperkaliemiei ● Tratament cu inhibitori ai ECA (enzima de converise

Cauzele hiperkaliemiei

● Tratament cu inhibitori ai ECA (enzima de converise a

Ang I în Ang II)
Tratament cu blocantele receptorului AT2 al angiotensinei II
Tratament cu anti-inflamatoare nesteroide (reducerea sintezei prostaglandinelor → hiposecreția reninei → reducerea Ang II → reducerea aldosteronului și a excreției potasiului cu urină)
Слайд 62

Cauzele hiperkaliemiei Administrare excesivă sau repetată Trecerea potasiului intracelular în compartimentul

Cauzele hiperkaliemiei

Administrare excesivă sau repetată
Trecerea potasiului intracelular în compartimentul extracelular
Injurie

tisulară (combustie, sindromul „crush”)
Exerciții fizice excesive, convulsii
Acidoză
Слайд 63

MANIFESTĂRILE HIPERKALIEMIEI Gastrointestinale Anorexie, grețuri, vomă, Diaree, crampe intestinale Cardiovasculare Fibrililație

MANIFESTĂRILE HIPERKALIEMIEI

Gastrointestinale
Anorexie, grețuri, vomă,
Diaree, crampe intestinale
Cardiovasculare
Fibrililație ventriculară și

arest cardiac
Neuromusculare
Parestesie
Slăbiciune
Crampe
Слайд 64

ECG ÎN HIPERCALIEMIE micșorarea excitabilității miocardului !!! Unda P aplatizată, lărgită

ECG ÎN HIPERCALIEMIE micșorarea excitabilității miocardului !!!

Unda P aplatizată, lărgită și chiar

dispărută
Ascuțirea undei T
(sindromul repolarizării rapide)
Lărgirea complexului QRS
Prelungirea intervalului PR
Dereglări de conducere (blocade)
Bradicardie sinuzală
Слайд 65

ECG ÎN HIPERKALIEMIE

ECG ÎN HIPERKALIEMIE

Слайд 66

Hipokaliemie Hiperkaliemie N Norma

Hipokaliemie

Hiperkaliemie

N

Norma

Слайд 67

Corecție patogenetică a hipercaliemiei Reducerea ingestiei potasiului. Utilizarea calciului ca cation

Corecție patogenetică a hipercaliemiei

Reducerea ingestiei potasiului.
Utilizarea calciului ca cation

de antagonizare.
Administrarea insulinei și glucozei.
Administrarea salbutamolului.
Stimularea excreției de K prin hemodializă.
Слайд 68

Dereglarea metabolismului sodiului Na ( 140 mmol/L) HIPONATRIEMIA HIPERNATRIEMIA Cauze: Cauze:

Dereglarea metabolismului sodiului

Na ( 140 mmol/L)
HIPONATRIEMIA HIPERNATRIEMIA
Cauze: Cauze:
↓raționului alimentar ↑

consumului alimentelor bogate în Na
↓secreția aldosteronului ↑ secreția aldosteronului
● vomă ● insuficiență renală
● diaree
● hemodiluție (Sindromul Parhon=↑ADH)
● diuretice
Consecințe: Consecințe:
↓ Excitației neuro-musculare ↑ TА
↓ TА ↑ osmolarității
● tahicardie
Слайд 69

Dereglarea metabolismului calciului Ca (2,25-2,75 mmol/L) Hipocalciemia Hipercalciemia ↓ Parathormonului ↑Parathormonului

Dereglarea metabolismului calciului

Ca (2,25-2,75 mmol/L)
Hipocalciemia Hipercalciemia
↓ Parathormonului ↑Parathormonului
↑Tireocalcitoninei ↓ Tireocalcitoninei

Hipovitaminoza D ● Hipervitaminoza D
↓ Absorbției intestinale
● Alcaloza
Consecințe: Consecințe:
↑Excitabilității neuro-musculare ↓ Excitabilității neuro-musculare ● Calcinoză
●Spasmofilie și tetanie
● Hipocoagularea sângelui ↑TA
↓ TА ● Poliuria și setea
Слайд 70

Zinc Zn

Zinc

Zn

Слайд 71

1. Deficitul de Zn induce retard de creștere și hypogonadism. 2.

1. Deficitul de Zn induce retard de creștere și hypogonadism.
2. Zn

participă în dezvoltarea mentală.

Zn

Deficitul de Zn asociază
alterările cutanate.
Tratamentul de suplinire
este benefic.

Слайд 72

Zn din veziculele presinaptice din neuronii glutaminergici modulează activitatea receptorilor postsinaptici.

Zn din veziculele presinaptice din neuronii glutaminergici modulează activitatea receptorilor postsinaptici.


Deficit acut de Zn alterează funcția creierului, poate cauza malformațiuni, periclitează funcția cognitivă.

Harold Sandstead
Universitatea din Texas

Zn

Слайд 73

Mare parte a Zn intracelular este localizat în nucleu, fapt ce

Mare parte a Zn intracelular este localizat în nucleu, fapt ce

demonstrează relația cu stabilitatea cromatinei și expresia genelor ADN.
Nanomoli de Zn pot induce apoptoza.
Deficitul alimentar de Zn poate cauza limpfopenie din cauza afectării limfopoiezei, inclusiv a apoptozei precursorilor limfocitelor T și B.

Pamala J. Fraker
Professor
Michigan State University

Zn