Содержание
- 2. Caractere generale ale SPIROCHETELOR Spirochetele (“spiro” – bucla, bobina, “chaete” – fir de par)– bacterii helicoidale,
- 4. Familii : - Spirochaetaceae, Leptospiraceae Genuri importante în aspect medical: Treponema Leptospira Borrelia
- 5. MICROBIOLOGIA ŞI DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL SIFILISULUI Familia Spirochaetaceae Genul Treponema Specii : - T.pallidum (patogenă)
- 6. T. carateum (agentul pintei/carate, neveneriană, America Centrală şi de Sud) Treponeme comensale: orale (T.denticola, T.orale, etc)
- 7. CARACTERE MORFOLOGICE ŞI TINCTORIALE T.pallidum – bacterie fină, helicoidală, cu 8-14 spire regulate şi capetele ascuţite,
- 9. Evidenţierea : - Preparate native (microscopul cu fond negru, contrast de fază) - Romanovsky-Giemsa – roz-pal
- 14. CARACTERE DE CULTURĂ Cultivarea T.pallidum in vitro – imposibilă Pasaje succesive în testicule de iepure (tulpina
- 15. STRUCTURA ANTIGENICĂ Haptene lipidice (antigen cardiolipinic / cardiolipin, Ag nespecific) – fosfolipid (difosfatidil glicerol) prezent la
- 16. FACTORI DE PATOGENITATE Factori de adeziune Factori de invazie (hialuronidaza) Factori de sensibilizare Endotoxina Acoperirea cu
- 17. PATOGENEZA SIFILISULUI Sursa de infecţie – omul bolnav Căile de transmitere: Contact direct (contact sexual, sărut)
- 18. Poarta de intrare – tegumentul lezat, mucoasa genitală, bucală, anală Perioada de incubaţie – 2-6 săptămâni
- 21. Sifilisul secundar (urmare a diseminării sangvine) – după 6-8 săpt. de evoluţie - Manifestări cutanate (rozeole,
- 24. Sifilisul latent (treponemele persistă în ganglioni limfatici şi splină) Lipsa semnelor clinice Necontagios Posibile recidive Sifilisul
- 29. Sifilisul congenital În timpul gravidităţii – moartea fătului prin afecţiuni poliviscerale La finele gravidităţii sau la
- 32. 0,5% adulti infectati , 6 mln cazuri noi anual 113.000 decedati 700.000 – 1,6 mln gravide
- 34. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR Prelevate: serozitatea din leziunile primare sau secundare, puncţii din ganglioni limfatici, serul sangvin,
- 37. Examenul serologic (sifilis secundar, terţiar) I Reacţii nespecifice (cu Ag cardiolipinice) Reacţia VDRL (Veneral Disease Research
- 38. Reacţii specifice (cu Ag treponemice) RHAI (TPHA) (Ag – lizat din tulpina Nichols fixat pe hematii)
- 39. Algoritmul diagnosticului de laborator al sifilisului în RM Sifilis recent (primar, secundar, latent recent) 1. RPR
- 40. Sifilis tardiv 1. RPR (rapid plasma reagin) - test nespecific, iar in caz de suspectie a
- 41. Sifilis congenital 1.RPR (rapid plasma reagin) - test nespecific, iar in caz de suspectie a meningitei
- 42. EVOLUŢIA TITRURILOR DE AC RIFI se pozitivează la apariţia şancrului (o lună după infectare) VDRL –
- 46. TERAPIA ŞI PROFILAXIA SIFILISULUI ANTIBIOTERAPIA – beta-lactamine (peniciline, ceftriaxon, doxiciclina), tetracicline, macrolide (rezistenţă la aminoside) Reacţia
- 48. MICROBIOLOGIA ŞI DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL LEPTOSPIROZELOR Leptospirele (Greek leptos, "fin, subtire" si Latin spira, “bucla,
- 49. Structura antigenică a leptospirelor 1. Antigene cu specificitate de gen 2. Antigene de specie (peste 20
- 50. Comitetul de Taxonomie a Leptospirelor a Uniunii Internationale a Societatilor de Microbiologie a aprobat nomenclatura noua
- 51. CARACTERE MORFOBIOLOGICE Caractere morfologice – bacterii fine şi spiralate, cu 10-30 spire strânse şi regulate, cu
- 53. CARACTERE MORFOBIOLOGICE Caractere de cultură Medii lichide cu săruri anorganice tamponate cu fosfaţi şi îmbogăţite cu
- 54. FACTORI DE PATOGENITATE Adezine – proteine din membrana externă Activează plasminogenul cu formarea plasminei (degradează fibrina,
- 55. PATOGENEZA LEPTOSPIROZELOR Sursa de infecţie: rozătoarele sălbatice, accidental-rozătoarele peridomestice sau animalele domestice (porci, câini, cai, bovine)
- 57. Leptospirele sunt antrenate în circulaţia sangvină fără leziuni la poarta de intrare Incubaţia – 1-2 săptămâni
- 61. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR Prelevate: sânge, LCR (prima săptămână), urină (din săptămâna II de boală), probe necroptice
- 64. Examenul bacteriologic Probele sunt însămânţate în câte 3-5 tuburi cu mediu de cultură, incubate în aerobioză
- 65. Examenul biologic (inocularea intraperitoneală la cobai). Peste 1-3 zile leptospirele pot fi depistate în exsudatul din
- 66. TRATAMENT ŞI PROFILAXIE Tratament: penicilină, doxiciclina, ampicilina, amoxicilina, cefotaxim, tetraciclină, gama-globulina antileptospiroasă Profilaxie: deratizarea, igiena şi
- 67. MICROBIOLOGIA ŞI DIAGNOCTICUL DE LABORATOR AL BORRELIOZELOR CLASIFICARE: Familia Spirochaetaceae Genul Borrelia (Amedee Borrel – bacteriolog
- 68. CARACTERE MORFOBIOLOGICE Morfologia: filamente spiralate cu 5-8 spire neregulate, flexibile şi mobile, cu mişcări de flexie
- 71. Structura antigenică: variabilitate pronunţată Habitat - Omul bolnav – în sânge şi ţesuturi infectate - Rozătoare
- 72. FEBRA RECURENTĂ Febra recurentă epidemică Agentul cauzal - B.recurrentis Sursa de infecţie – omul bolnav Vector
- 73. Febra recurentă endemică Agenţii cauzali - B.hispanica, B.persica, B.duttoni, etc Sursa de infecţie – rozătoarele sălbatice
- 74. PATOGENEZA FEBREI RECURENTE Perioada de incubaţie – 3-14 zile (borreliile se multiplică în viscere – ficat,
- 75. Accesele se repetă (2-4-10 recurenţe) Sub acţiunea anticorpilor bactericizi formaţi la sfârşitul acceselor febrile se selectează
- 77. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL FEBREI RECURENTE Prelevate: sânge, LCR Metode de diagnostic: 1. Examenul microscopic (în
- 79. TRATAMENTUL ŞI PROFILAXIA FEBREI RECURENTE Tratament: peniciline, tetracicline, cloramfenicol Profilaxie: lupta contra vectorilor şi protecţia individuală
- 80. BOALA LYME Agentul cauzal – Borrelia burgdorferi (B.burgdorferi sensu stricto, B.afzelii, B.garinii) Willy Burgdorf – entomolog
- 81. HABITAT ŞI CONTAMINARE Rezervor de infecţie: rozătoare, animale domestice (câini, cai, etc), păsări. Vectori: căpuşe din
- 82. EVOLUŢIA BOLII LYME Incubaţie – 2-4 săptămâni I Faza primară (leziune cutanată – eritemul cronic migrator).
- 84. Faza secundară – durata 2-6 săptămâni – manifestări neurologice, cardiace, cutanate, artralgii Faza terţiară – durează
- 86. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL BOLII LYME Prelevate: biopsii cutanate, sânge, LCR, lichid sinovial Metode de diagnostic:
- 87. Tratament – doxiciclină, amoxicilină, cefuroxim, ceftriaxon, tetracicline Profilaxie – informarea populaţiei, extragerea căpuşelor
- 89. Скачать презентацию