Spirochetozelor

Содержание

Слайд 2

Caractere generale ale SPIROCHETELOR Spirochetele (“spiro” – bucla, bobina, “chaete” –

Caractere generale ale SPIROCHETELOR

Spirochetele (“spiro” – bucla, bobina, “chaete” – fir

de par)– bacterii helicoidale, flexibile şi mobile (fibrile interne), răspândite în natură, comensale ale mucoaselor umane.
Unele spirochete sunt patogene pentru om, fiind agenți cauzali ai sifilisului, bolii Lyme, febrei recurente, ș.a.
Слайд 3

Слайд 4

Familii : - Spirochaetaceae, Leptospiraceae Genuri importante în aspect medical: Treponema Leptospira Borrelia

Familii :
- Spirochaetaceae,
Leptospiraceae
Genuri importante în aspect medical:
Treponema
Leptospira
Borrelia

Слайд 5

MICROBIOLOGIA ŞI DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL SIFILISULUI Familia Spirochaetaceae Genul Treponema

MICROBIOLOGIA ŞI DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL SIFILISULUI

Familia Spirochaetaceae
Genul Treponema
Specii : -

T.pallidum (patogenă)
subspecii (variante):
T.pallidum pallidum (agentul sifilisului)
T.pallidum endemicum (agentul bejelului, sifilis endemic nevenerian – leziuni cutanate)
T.pallidum pertenue (agentul pianului, maladie cutanată, neveneriană, zone tropicale şi subtropicale)
Слайд 6

T. carateum (agentul pintei/carate, neveneriană, America Centrală şi de Sud) Treponeme

T. carateum (agentul pintei/carate, neveneriană, America Centrală şi de Sud)
Treponeme

comensale:
orale (T.denticola, T.orale, etc)
genitale (T.phagedenis, T.refringens, etc)
Слайд 7

CARACTERE MORFOLOGICE ŞI TINCTORIALE T.pallidum – bacterie fină, helicoidală, cu 8-14

CARACTERE MORFOLOGICE ŞI TINCTORIALE

T.pallidum – bacterie fină, helicoidală, cu 8-14 spire

regulate şi capetele ascuţite, mobilă cu mişcări de flexie, înşurubare şi translaţie. Gram -.
Слайд 8

Слайд 9

Evidenţierea : - Preparate native (microscopul cu fond negru, contrast de

Evidenţierea :
- Preparate native (microscopul cu fond negru, contrast de

fază)
- Romanovsky-Giemsa – roz-pal
- Impregnare cu săruri de argint – (filamente negre-brune pe fondul galben)
- Frotiuri Burri – necolorate pe fondul negru
Nu se colorează după Gram
Слайд 10

Слайд 11

Слайд 12

Слайд 13

Слайд 14

CARACTERE DE CULTURĂ Cultivarea T.pallidum in vitro – imposibilă Pasaje succesive

CARACTERE DE CULTURĂ

Cultivarea T.pallidum in vitro – imposibilă
Pasaje succesive în testicule

de iepure (tulpina Nichols de T.pallidum).
Suspensii de astfel de treponeme supravieţuiesc 72 ore în mediul Mayer-Nelson (la 25 grade în anaerobioză).
Recent – cultivarea de lungă durată în culturi tisulare din celule epiteliale de iepure.
Слайд 15

STRUCTURA ANTIGENICĂ Haptene lipidice (antigen cardiolipinic / cardiolipin, Ag nespecific) –

STRUCTURA ANTIGENICĂ

Haptene lipidice (antigen cardiolipinic / cardiolipin, Ag nespecific) – fosfolipid

(difosfatidil glicerol) prezent la treponeme patogene şi ţesuturi ale mamiferelor (antigen extras din cord bovin)
Antigen proteic, de grup, comun treponemelor patogene şi nepatogene (obţinut din tulpina Reiter a T.phagedenis)
Peptide şi glicopeptide din membrana externă, specifice T.pallidum (obţinute din tulpina Nichols a T.pallidum)
Слайд 16

FACTORI DE PATOGENITATE Factori de adeziune Factori de invazie (hialuronidaza) Factori

FACTORI DE PATOGENITATE

Factori de adeziune
Factori de invazie (hialuronidaza)
Factori de sensibilizare
Endotoxina
Acoperirea

cu proteine ale gazdei
Supresia răspunsului imun celular în stadiile iniţiale ale bolii
Слайд 17

PATOGENEZA SIFILISULUI Sursa de infecţie – omul bolnav Căile de transmitere:

PATOGENEZA SIFILISULUI

Sursa de infecţie – omul bolnav
Căile de transmitere:
Contact direct (contact

sexual, sărut)
Transplacentar (vertical)
Contact indirect (obiecte, instrumente chirurgicale recent contaminate, transfuzii de sânge, etc.)
Слайд 18

Poarta de intrare – tegumentul lezat, mucoasa genitală, bucală, anală Perioada

Poarta de intrare – tegumentul lezat, mucoasa genitală, bucală, anală
Perioada de

incubaţie – 2-6 săptămâni
Evoluţia sifilisului
Sifilisul primar (4-6 săptămâni)
– la poarta de intrare apare şancrul sifilitic: ulceraţie cu baza indurată, nedureros, bogat în treponeme (99% localizare genitală şi anală, 1% - bucală).
Adenopatie satelită
Vindecare spontană a şancrului (imunitatea locală)
Слайд 19

Слайд 20

Слайд 21

Sifilisul secundar (urmare a diseminării sangvine) – după 6-8 săpt. de

Sifilisul secundar (urmare a diseminării sangvine) – după 6-8 săpt. de

evoluţie
- Manifestări cutanate (rozeole, sifilide erozive, etc)
Manifestări mucoase (plăci mucoase)
Poliadenopatie
Leziuni ale organelor interne (hepatita, nefrita, periostita, meningita, etc)
Răspunsul imun poate duce la dispariţia leziunilor în 1-3 luni
Слайд 22

Слайд 23

Слайд 24

Sifilisul latent (treponemele persistă în ganglioni limfatici şi splină) Lipsa semnelor

Sifilisul latent (treponemele persistă în ganglioni limfatici şi splină)
Lipsa semnelor

clinice
Necontagios
Posibile recidive
Sifilisul terţiar (după 4-30 ani de la contaminare)
Afecţiuni cardio-vasculare (aortita, anevrisme)
Afecţiuni neurologice (tabes, paralizie generală)
Afecţiuni osoase şi cutanate (gome)
Deces posibil
Слайд 25

Слайд 26

Слайд 27

Слайд 28

Слайд 29

Sifilisul congenital În timpul gravidităţii – moartea fătului prin afecţiuni poliviscerale

Sifilisul congenital
În timpul gravidităţii – moartea fătului prin afecţiuni poliviscerale
La finele

gravidităţii sau la naştere – leziuni tardive (dentare, osoase, oculare)
Imunitatea (nesterilă)
Umorală
Celulară (protectoare, deprimată în sifilisul primar şi secundar)
Слайд 30

Слайд 31

Слайд 32

0,5% adulti infectati , 6 mln cazuri noi anual 113.000 decedati

0,5% adulti infectati , 6 mln cazuri noi anual
113.000 decedati
700.000 –

1,6 mln gravide anual infectate
RM – 2014 – 1855 cazuri
2015 – 1912 cazuri
Слайд 33

Слайд 34

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR Prelevate: serozitatea din leziunile primare sau secundare, puncţii

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

Prelevate: serozitatea din leziunile primare sau secundare, puncţii din

ganglioni limfatici, serul sangvin, LCR
Metode de diagnostic
Examenul microscopic
Microscopia pe fond negru, contrast de fază
RIF
Impregnare argentică, coloraţia Giemsa
Слайд 35

Слайд 36

Слайд 37

Examenul serologic (sifilis secundar, terţiar) I Reacţii nespecifice (cu Ag cardiolipinice)

Examenul serologic (sifilis secundar, terţiar)
I Reacţii nespecifice (cu Ag cardiolipinice)
Reacţia VDRL

(Veneral Disease Research Laboratory) - reacţie de precipitare
Ieftină, facilă, specificitate redusă
Reacţii fals pozitive: viroze, colagenoze, paludism, ciroze, reumatism, graviditate, etc.
- RPR (rapid plasma reagin)
- MRS (microreactia la sifilis)
Слайд 38

Reacţii specifice (cu Ag treponemice) RHAI (TPHA) (Ag – lizat din

Reacţii specifice (cu Ag treponemice)
RHAI (TPHA) (Ag – lizat din

tulpina Nichols fixat pe hematii)
RIFI (FTA-ABS) (Ag – suspensie de T.pallidum fixată pe lamă)
RIT (testul Nelson, de imobilizare) (Ag – tulpina Nichols a T.pallidum)
RIE (ELISA)
Western blot
PCR (detectarea ADN) în LCR, lichidul amniotic, ţesut
Слайд 39

Algoritmul diagnosticului de laborator al sifilisului în RM Sifilis recent (primar,

Algoritmul diagnosticului de laborator al sifilisului în RM

Sifilis recent (primar, secundar,

latent recent)
1. RPR (rapid plasma reagin) - test nespecific, iar in caz de suspectie a meningitei testul primar de screening este VDRL
2. TPHA - reactia de hemaglutinare - test treponemic, specific
3. Confirmare prin Western Blot  (IgM si/sau IgG) sau dupa caz ELISA (IgM si/sau IgG)
Слайд 40

Sifilis tardiv 1. RPR (rapid plasma reagin) - test nespecific, iar

Sifilis tardiv

1. RPR (rapid plasma reagin) - test nespecific, iar

in caz de suspectie a meningitei testul primar de screening ne-treponemic este VDRL
2. TPHA - reactia de hemaglutinare - test treponemic, specific
3. Confirmare prin ELISA (IgM si/sau IgG) sau dupa caz Western blot  (IgM si/sau IgG) 
Слайд 41

Sifilis congenital 1.RPR (rapid plasma reagin) - test nespecific, iar in

Sifilis congenital

1.RPR (rapid plasma reagin) - test nespecific, iar in caz

de suspectie a meningitei testul primar de screening ne-treponemic este VDRL
2. TPHA - reactia de hemaglutinare - test treponemic, specific
3. Confirmare prin Western blot  (IgM si/sau IgG).
Слайд 42

EVOLUŢIA TITRURILOR DE AC RIFI se pozitivează la apariţia şancrului (o

EVOLUŢIA TITRURILOR DE AC

RIFI se pozitivează la apariţia şancrului (o lună

după infectare)
VDRL – după 6 săptămâni
RHAI
RIT – în stadiul secundar, 2 luni după infectare
După tratamentul sifilisului:
VDRL se negativează prima
Alte reacţii rămân pozitive
Слайд 43

Слайд 44

Слайд 45

Слайд 46

TERAPIA ŞI PROFILAXIA SIFILISULUI ANTIBIOTERAPIA – beta-lactamine (peniciline, ceftriaxon, doxiciclina), tetracicline,

TERAPIA ŞI PROFILAXIA SIFILISULUI
ANTIBIOTERAPIA – beta-lactamine (peniciline, ceftriaxon, doxiciclina), tetracicline, macrolide

(rezistenţă la aminoside)
Reacţia Herxheimer este posibilă (efectul endotoxinei)
PROFILAXIA – depistarea sistematică activă şi tratarea bolnavilor
Слайд 47

Слайд 48

MICROBIOLOGIA ŞI DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL LEPTOSPIROZELOR Leptospirele (Greek leptos, "fin,

MICROBIOLOGIA ŞI DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL LEPTOSPIROZELOR

Leptospirele  (Greek leptos, "fin, subtire" si Latin spira,

“bucla, bobina") sunt bacterii care pot infecta numeroase specii de animale (în special vertebrate) şi accidental omul.
Clasificare
Familia Leptospiraceae
Genul Leptospira
Spp. Genul Leptospira contine 20 de specii, care includ tulpini patogene si comensale si peste 260 de serovariante.
L.interrogans (patogenă pentru om şi animale) – cea mai frecvent implicata in patologia umana.
L.biflexa (saprofită, ape de suprafaţă)
L.parva (saprofită, apa de conductă)
Слайд 49

Structura antigenică a leptospirelor 1. Antigene cu specificitate de gen 2.

Structura antigenică a leptospirelor
1. Antigene cu specificitate de gen
2. Antigene de

specie (peste 20 de specii)
3. Antigene lipopolizaharidice de tip/varianta (peste 260 serotipuri /variante) (Icterohaemorrhagia, Grippotyphosa, Hebdomadis, Canicola, Pomona, Autumnalis, etc).
Слайд 50

Comitetul de Taxonomie a Leptospirelor a Uniunii Internationale a Societatilor de

Comitetul de Taxonomie a Leptospirelor a Uniunii Internationale a Societatilor de

Microbiologie a aprobat nomenclatura noua a serovarurilor de Leptospira.
Genul specia serovar Serovar (nume)
Exemplu:
Leptospira interrogans serovar Australis
Слайд 51

CARACTERE MORFOBIOLOGICE Caractere morfologice – bacterii fine şi spiralate, cu 10-30

CARACTERE MORFOBIOLOGICE

Caractere morfologice – bacterii fine şi spiralate, cu 10-30 spire

strânse şi regulate, cu capetele îndoite în cârlig (aspect de S, C, ?).
Realizează mişcări de înşurubare, flexie şi translaţie.
Pot fi examinate la microscopul cu fond negru sau cu contrast de fază.
Coloraţia Giemsa – roz-pal, argintare.
Слайд 52

Слайд 53

CARACTERE MORFOBIOLOGICE Caractere de cultură Medii lichide cu săruri anorganice tamponate

CARACTERE MORFOBIOLOGICE

Caractere de cultură
Medii lichide cu săruri anorganice tamponate cu fosfaţi

şi îmbogăţite cu ser de iepure (mediile Korthof, Stuart, s.a.), medii semisintetice
Aerobioză
28-30 grade C
Leptospirele se multiplică în 3-10 zile (până la o lună) fără a tulbura mediul
Слайд 54

FACTORI DE PATOGENITATE Adezine – proteine din membrana externă Activează plasminogenul

FACTORI DE PATOGENITATE

Adezine – proteine din membrana externă
Activează plasminogenul cu

formarea plasminei (degradează fibrina, proteinele C3b, C5) – inhibă opsonizarea
Se leagă de trombină, astfel diminuează formarea fibrinei (risc de hemoragii)
Proteaze (descompun proteinele complementului - C3)
Previne activarea complexului de atac membranar (C6-C9)
Sfingomielinaza, hemolizina
Слайд 55

PATOGENEZA LEPTOSPIROZELOR Sursa de infecţie: rozătoarele sălbatice, accidental-rozătoarele peridomestice sau animalele

PATOGENEZA LEPTOSPIROZELOR

Sursa de infecţie: rozătoarele sălbatice, accidental-rozătoarele peridomestice sau animalele domestice

(porci, câini, cai, bovine) – (elimina leptospirele cu urina (tubii contorţi proximali renali))
Poarta de intrare: tegument şi mucoase
Căile de transmitere:
Alimentar (alimente şi apa contaminată)
Contact direct cu animalele infectate
Contact indirect (cu apa contaminată)
Слайд 56

Слайд 57

Leptospirele sunt antrenate în circulaţia sangvină fără leziuni la poarta de

Leptospirele sunt antrenate în circulaţia sangvină fără leziuni la poarta de

intrare
Incubaţia – 1-2 săptămâni (10 zile)
Evoluţia leptospirozelor:
1. Faza septicemică (generalizată) – 7 zile
- febră, frison, sindrom meningeal
2. Faza afebrilă (1-3 zile)
3. Faza organică (febră, sindrom meningeal, sindrom hepato-renal, sindrom cardio-vascular-hemoragic, icter) – afecteaza endoteliul in tesuturile infectate, determinand ischemie si hemoragii.
Imunitatea: umorală, specifică de tip, durabilă
Слайд 58

Слайд 59

Слайд 60

Слайд 61

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR Prelevate: sânge, LCR (prima săptămână), urină (din săptămâna

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

Prelevate: sânge, LCR (prima săptămână), urină (din săptămâna II

de boală), probe necroptice (secţiuni histologice renale, hepatice)
Metode de diagnostic
- Examenul microscopic (fond negru, contrast de fază, coloraţia Giemsa sau impregnaţia argentică a secţiunilor histologice), RIF
Слайд 62

Слайд 63

Слайд 64

Examenul bacteriologic Probele sunt însămânţate în câte 3-5 tuburi cu mediu

Examenul bacteriologic
Probele sunt însămânţate în câte 3-5 tuburi cu mediu de

cultură, incubate în aerobioză la 28 grade până la 1-3 luni.
Identificarea în baza caracterelor:
Microscopice
De cultură
De patogenitate
Serologice (ELISA, RAL)
Слайд 65

Examenul biologic (inocularea intraperitoneală la cobai). Peste 1-3 zile leptospirele pot

Examenul biologic (inocularea intraperitoneală la cobai). Peste 1-3 zile leptospirele pot

fi depistate în exsudatul din cavitatea abdominală.
Tehnici PCR (detectarea ADN)
Diagnocticul serologic (din săpt. II)
Reacţii cu specificitate de gen (RHAI, RIFI, ELISA)
Reacţii cu specificitate de tip (de referinţă)-RAL (Reacţia de aglutinare-liză)
Titrul diagnostic - 1/400 sau creştrea în dinamică de 4 ori
Слайд 66

TRATAMENT ŞI PROFILAXIE Tratament: penicilină, doxiciclina, ampicilina, amoxicilina, cefotaxim, tetraciclină, gama-globulina

TRATAMENT ŞI PROFILAXIE

Tratament: penicilină, doxiciclina, ampicilina, amoxicilina, cefotaxim, tetraciclină, gama-globulina antileptospiroasă


Profilaxie: deratizarea, igiena şi protecţia muncii, supravegherea bazinelor de apă, vaccinarea selectivă (vaccin inactivat, durata imunităţii-1 an)
Слайд 67

MICROBIOLOGIA ŞI DIAGNOCTICUL DE LABORATOR AL BORRELIOZELOR CLASIFICARE: Familia Spirochaetaceae Genul

MICROBIOLOGIA ŞI DIAGNOCTICUL DE LABORATOR AL BORRELIOZELOR

CLASIFICARE:
Familia Spirochaetaceae
Genul Borrelia (Amedee Borrel

– bacteriolog francez)
Specii (36):
- B.recurrentis (transmisă prin păduchi)
- B.duttoni, B.hispanica, B.persica, B.burgdorferi, B.turicatae, B.hermsii, etc (transmise prin căpuşe)
Слайд 68

CARACTERE MORFOBIOLOGICE Morfologia: filamente spiralate cu 5-8 spire neregulate, flexibile şi

CARACTERE MORFOBIOLOGICE

Morfologia: filamente spiralate cu 5-8 spire neregulate, flexibile şi mobile,

cu mişcări de flexie şi înşurubare. Gram-, colorate în albastru-violet după Giemsa.
Caractere de cultură: bacterii anaerobe, cultivă in vitro pe medii complexe şi in vivo (ou embrionat, artropode, animale de laborator)
Слайд 69

Слайд 70

Слайд 71

Structura antigenică: variabilitate pronunţată Habitat - Omul bolnav – în sânge

Structura antigenică: variabilitate pronunţată
Habitat
- Omul bolnav – în sânge şi

ţesuturi infectate
- Rozătoare
- Vectori (păduchi, căpuşe) – în lichidul celomic
Слайд 72

FEBRA RECURENTĂ Febra recurentă epidemică Agentul cauzal - B.recurrentis Sursa de

FEBRA RECURENTĂ

Febra recurentă epidemică
Agentul cauzal - B.recurrentis
Sursa de infecţie – omul

bolnav
Vector - Pediculus humanus
Contaminare – prin lichidul celomic eliberat la zdrobirea păduchilor
Poarta de intrare – tegumentul lezat, conjunctiva
Слайд 73

Febra recurentă endemică Agenţii cauzali - B.hispanica, B.persica, B.duttoni, etc Sursa

Febra recurentă endemică
Agenţii cauzali - B.hispanica, B.persica, B.duttoni, etc
Sursa de infecţie

– rozătoarele sălbatice sau peridomestice
Vectori – căpuşe din genul Ornithodoros
Contaminare – prin înţepă-
tură, prin intermediul
lichidului coxal, prin
dejecţii anale
Слайд 74

PATOGENEZA FEBREI RECURENTE Perioada de incubaţie – 3-14 zile (borreliile se

PATOGENEZA FEBREI RECURENTE

Perioada de incubaţie – 3-14 zile (borreliile se multiplică

în viscere – ficat, splină, creier, etc.)
Perioada febrilă – debut brutal, cu febră 40-41 grade şi frison (endotoxina eliberată în sânge la distrugerea borreliilor). Algii difuze, stare de tifos, semne meningeale, hepato-splenomegalie, icter. Criza febrilă durează 7 zile.
Urmează o perioadă afebrilă de o săptămână, succedată de altă criză termică cu durată mai scurtă
Слайд 75

Accesele se repetă (2-4-10 recurenţe) Sub acţiunea anticorpilor bactericizi formaţi la

Accesele se repetă (2-4-10 recurenţe)
Sub acţiunea anticorpilor bactericizi formaţi la sfârşitul

acceselor febrile se selectează varianta antigenică responsabilă de următorul acces.
Febra recurentă endemică are o evoluţie mai benignă
Слайд 76

Слайд 77

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL FEBREI RECURENTE Prelevate: sânge, LCR Metode de

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL FEBREI RECURENTE

Prelevate: sânge, LCR
Metode de diagnostic:
1. Examenul microscopic

(în perioada febrilă):
- preparate native (fond negru, contrast de fază)
Frotiuri colorate Giemsa
RIF
2. Examenul biologic (infectarea cobailor, şobolanilor)
Слайд 78

Слайд 79

TRATAMENTUL ŞI PROFILAXIA FEBREI RECURENTE Tratament: peniciline, tetracicline, cloramfenicol Profilaxie: lupta contra vectorilor şi protecţia individuală

TRATAMENTUL ŞI PROFILAXIA FEBREI RECURENTE

Tratament: peniciline, tetracicline, cloramfenicol
Profilaxie: lupta contra vectorilor şi

protecţia individuală
Слайд 80

BOALA LYME Agentul cauzal – Borrelia burgdorferi (B.burgdorferi sensu stricto, B.afzelii,

BOALA LYME

Agentul cauzal – Borrelia burgdorferi (B.burgdorferi sensu stricto, B.afzelii, B.garinii)


Willy Burgdorf – entomolog american, a descoperit B.burgdorferi in 1981
Caractere morfoculturale – bacterie helicoidală, mobilă prin mişcări de flexie şi rotaţie. Nu se colorează prin metoda Gram.
Se cultivă lent (câteva săptămâni) numai pe medii speciale
Слайд 81

HABITAT ŞI CONTAMINARE Rezervor de infecţie: rozătoare, animale domestice (câini, cai,

HABITAT ŞI CONTAMINARE

Rezervor de infecţie: rozătoare, animale domestice (câini, cai, etc),

păsări.
Vectori: căpuşe din genurile Ixodes şi Amblyomma, ţânţari, tăuni
Contaminare: prin înţepă
tura vectorului infectat
Слайд 82

EVOLUŢIA BOLII LYME Incubaţie – 2-4 săptămâni I Faza primară (leziune

EVOLUŢIA BOLII LYME

Incubaţie – 2-4 săptămâni
I Faza primară (leziune cutanată –

eritemul cronic migrator). Durata – 3-4 săptămâni
Слайд 83

Слайд 84

Faza secundară – durata 2-6 săptămâni – manifestări neurologice, cardiace, cutanate,

Faza secundară – durata 2-6 săptămâni – manifestări neurologice, cardiace, cutanate,

artralgii
Faza terţiară – durează luni, ani – afecţiuni cronice cutanate (acrodermatită cronică atrofiantă), articulare (artrite cronice), neurologice (encefalomielita)
Слайд 85

Слайд 86

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL BOLII LYME Prelevate: biopsii cutanate, sânge, LCR,

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL BOLII LYME

Prelevate: biopsii cutanate, sânge, LCR, lichid

sinovial
Metode de diagnostic:
Examenul microscopic (preparate native, coloraţia specială a biopsiilor, impregnare argentică)
Examenul bacteriologic
Diagnosticul serologic (RIFI, ELISA, Western-blot)
PCR
Слайд 87

Tratament – doxiciclină, amoxicilină, cefuroxim, ceftriaxon, tetracicline Profilaxie – informarea populaţiei, extragerea căpuşelor

Tratament – doxiciclină, amoxicilină, cefuroxim, ceftriaxon, tetracicline
Profilaxie – informarea populaţiei, extragerea

căpuşelor