Clasicismul și barocul

curent artistic care a fost generat în Roma, Italia, în jurul anilor 1600, migrând și fiind relativ rapid asimilat în celelalte țări și culturi europene, de unde a migrat apoi și în cele două Americi dar și în alte părți ale lumii. Stilul baroc se regăsește clar reprezentat în arhitectură, dans, filozofie, mobilier, muzică,literatură,  pictură, sculptură și teatru.

În arhitectura de tip baroc, accentul cade pe folosirea elementelor arhitectonice ce conferă măreție și grandoare, așa cum ar fi: coloane masive,  bolți înalte, arcade largi,domuri  copleșitoare, culori de intensități puternic contrastante (așa-numita metodă a clar-obscurului, care a fost folosită în special în pictură), volume și spații goale impresionante.

largi circulare, eliptice sau curbilinii precum şi a cupolei
Folosirea într-un mod impresionant a luminii, prin folosirea ferestrelor şi a numeroaselor deschideri
Folosirea ornamentelor opulente din stuc, marmură sau imitaţie de marmură
Decorarea cu freşce uriaşe a tavanelor şi perţilor
Ritmul dinamic al coloanelor şi al pilaştrilor

pe echilibru și rigoare: arta clasică. Regulile stricte vin atunci să definească pictura, muzica, literatura,  sculptura și arhitectura. Epoca de aur a clasicismului este perioada care, în Franța, corespunde regilor Ludovic al XIII-lea și   Ludovic al XIV-lea. Marile state ale Europei își afirmă puterea încurajînd o artă care să respecte ordinea stabilă. De exemplu lui Velázquez  (1599-1660) sau al lui Rembrandt (1606-1669), precum și cel al picturii de gen demonstrează că triumful modelului clasic nu este total.

ale cărui principii au orientat creația artistică europeană între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumusețe și armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții morale..

operei clasice este deopotrivă estetică și etică;
Cadrul de desfășurare a ceea ce gândesc și înfaptuiesc personajele este unul decorativ, rece și indiferent, fără vreo influență asupra acestora;
Subliniează necesitatea de a realiza o armonie internă a operei, obligația de a nu amesteca genurile și de a respecta principiul verosimilității;
Eroii clasici sunt oameni tari, proprii lor stăpâni care își fac întodeauna datoria, învingându-și sentimentele potrivnice;