Mihai Eminescu

coplesitoare. Ca poet, s-a remarcat prin forta de sintezã a izvoarelor autohtone si universale, prin imaginatie bogatã si fantezie creatoare, prin înãltarea filosoficã si printr-o viziune cosmicã si mitologicã asupra omului.

Limba pentru Eminescu a fost ca o materie sfântă din care el crea operele sale eterne. Vasile Romanciuc a scris despre acesta în poezia : «DE PARCĂ TE ASCULTĂ EMINESCU»

pe care Trăieşte sufletul în om. În grai istoria încape, Ne-arată-aşa precum suntem: Cu tot cu dúşmani, cu prieteni, Cu ce-am avut, cu ce avem.

Câţi au trecut străini pe-aicea În veacuri ce au asfinţit, Ei n-au ochit numai pământuri – Şi-n graiul nostru au ochit. De-aceea-n veacuri zbuciumate (Destinul nu ne-a răsfăţat), Strămoşii, apărându-şi glia, Şi graiul şi l-au apărat.

Au poţi să-ţi uiţi pe-o clipă graiul, Au poţi să-l treci la amintiri? Fără de grai – ca fără casă: Cum să trăieşti? Cum să respiri? Să-ţi fie-atât de drag cuvântul, Încât, atunci când îl rosteşti, Să crezi că însuşi Eminescu Ascultă ce şi cum vorbeşti…

Mihai Sadoveanu

«Sa ne aducem pururi aminte de Mihai Eminescu, cel mai ales intre toti scriitorii acestui neam. In viata lui scurta a dus arta poeziei la inaltimi neintrecute pana astazi, imbogatind ritmul, rima si expresia artistica; a dat cuvintelor simple valoare noua si armonii surprinzatoare, sentimentelor adancime unica, viziunilor orizont nemarginit."

altele . Despre aseasta scrie Pavel Boțu

«Creația lui Mihai Eminescu sta sub acele rare semne de zodie care sânt valabile pentru generații și secole. Ea întră în viața fiecăruia adată cu primul cuvînt deslușit pre dulcele grai al mamei .»

al Chișinăului. În orice timp el este împodobit cu flori. Despre asta scria marele poet Grigore Vieru

«Am trecut iarăși (a câta oară?!) pe Allea Clasicilor și m-am oprit,descoperindu-mi capul,în fațamarelui Eminescu. Am îțăles cu pietate pe umărul său o roșie floare. La flacără ei ce topește omătul ce-i îmresoară ființa.»