Familia retroviridae. Virusul HIV. Oncogeneza virala

Август 23, 2022

Главная
Медицина
Familia retroviridae. Virusul HIV. Oncogeneza virala

Содержание

2. FAMILIA RETROVIRIDAE. VIRUSUL HIV ŞI INFECŢIA HIV/SIDA Prima descriere clinică a SIDA – 1981 1983–HIV a
3. Epidemia la nivel mondial Finele anului 2020 37.7 mln persoane trăiau cu HIV 79.3 mln au
5. Decline in HIV incidence and mortality over time Source: UNAIDS/WHO estimates
6. People living with HIV by WHO region, 2020 Source: UNAIDS/WHO estimates
7. Global number of people newly infected with HIV Source: UNAIDS/WHO estimates 2.7 million 2019 2020 2030
8. Global number of HIV-related deaths Source: UNAIDS/WHO estimates 2019 2020 2030 690 000 Target Target 2000
9. 40% Global number of people receiving antiretroviral treatment Source: UNAIDS/WHO estimates
10. Global ART coverage over time Source: UNAIDS/WHO estimates
12. Epidemia infecției cu HIV în RM (La 1 ianuarie 2020) Numărul estimativ al persoanelor HIV infectate
13. Numărul de cazuri HIV+ înregistrate în Republica Moldova, 2007 - 2016
14. Incidenta infectiei cu HIV in RM (2001 – 2015)
15. Rata transmiterii verticale a infecției HIV în RM
16. Prin Hotărârea Guvernului Nr. 1164 din 22.10.2016 a fost aprobat Programul naţional de prevenire şi control
17. CLASIFICAREA FAM. RETROVIRIDAE Retroviridae – familie numeroasă de virusuri ARN dotate cu o enzimă numită transcriptază
18. CARACTERE MORFOSTRUCTURALE GENERALE ALE FAMILIEI RETROVIRIDAE Dimensiuni – 80-130 nm Formă – sferică Genom – două
19. VIRUSURILE HIV HIV-1 şi HIV-2 – responsabili de Sindromul Imuno-Deficienţei Achiziţionate (SIDA) HIV-1 – repartiţie mondială
20. HIV-1- Caractere morfostructurale Capsida: în formă de trunchi de con, constituită din 2 proteine: p24 (CA,
21. Supercapsida: dublu strat fosfolipidic de origine celulară în care sunt înserate 2 GP virale Gp120, de
24. Structura genomului (apr. 10 mii nucleotide) Gena gag (group antigens), codifică o poliproteina-precursor, clivata ulterior de
27. Variabilitatea genetică Se disting 3 grupe genomice ale HIV-1: M (main, major), O (outlier) şi N
29. Omologia dintre HIV-1 şi HIV-2 este de 42%, mai înaltă la nivelul genelor gag şi pol
30. Rezistența HIV la agenți fizici și chimici HIV este un virus slab rezistent în mediul extern
31. Cultivarea HIV Celule mononucleate de la persoane sănătoase Linii celulare din LT – MT2 Animale sensibile
32. CELULELE-ŢINTĂ ŞI REZERVORUL CELULAR 1. Limfocite TCD4+ (Th) (99% de replicare, ECP - sinciţii) 2. CPA:
34. Se disting: - tulpini ale HIV cu tropism macrofagic (M, sau R5), utilizează coreceptorul CCR5, se
37. CICLUL DE REPLICARE https://www.youtube.com/watch?v=GyofqO1TRjU Ataşarea HIV la celula-gazdă prin legarea gp120 de receptorul celular CD4. Rezultă
39. Retrotranscrierea ARN+ în ADN- In continuare RT (funcţie de RNA-aza H) degradează ARN+, Urmează transcrierea ADN-
41. Biosinteza: Transcrierea ADNv în ARNm şi ARN viral prin intermediul ARN-polimerazei II celulare Sinteza proteinelor virale
43. Asamblarea si eliberarea virionilor: Poliproteina env (gp160) este transportata din RE in complexul Golgi, unde este
45. Maturizarea virionului se produce prin clivarea poliproteinei gag/pol în proteine individuale şi enzime de către proteaza
48. 1-10 mlrd de virioni/zi/o persoană infectată Variabilitatea HIV este determinată de erorile comise de RT (o
49. Mecanismele de distrugere a limfocitelor T CD4: Liza directă a celulelor infectate (ECP) Limfocitele T CD8
53. PATOGENEZA ŞI CLINICA INFECŢIEI CU HIV Transmiterea: Cale sexuală (hetero-, homo). Cale sangvină (utilizatori de droguri
54. În ultimii ani, evoluţia epidemiei infecţiei HIV/SIDA în ţara noastră se caracterizează prin următoarele particularităţi: extinderea
55. EVOLUŢIA MALADIEI Incubaţia – de la câteva zile până la câteva săptămâni (2 - 4) de
56. Factorii care influenţează evoluţia primo-infecţiei: tipul virusului, raspunsul imun al gazdei şi factori genetici (homozigoţii cu
58. Faza asimptomatică, de latenţă clinică (durata variabilă: 2 săptămâni – zeci de ani). Virusul se replică
59. Faza clinică (SIDA) Numărul LT CD4 - 500-200 celule/µl. Se manifestă clinic prin febră cronică, pierdere
68. Răspunsul imun: Celular – LT CD8 recunosc şi elimină celulele infectate (în special LT CD4) prin
69. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECŢIEI HIV/SIDA Teste directe Detectarea Ag p24 (marker direct al infecţiei HIV)
70. 2. Detectarea ARN-lui plasmatic sau ADNv prin teste de amplificare genică (7-10 zile dupa infectare). Prezenţa
71. Teste indirecte de depistare /screening Teste ELISA de depistare a Ac (după minimum 22 zile de
74. Diagnosticul de laborator al infectiei cu HIV in RM Screening-ul infectiei cu HIV La toate nivelurile
75. Nivelurile de testare HIV
76. Liniile de testare HIV
77. Nivelurile si liniile de testare HIV
78. Screening HIV Pentru screening-ul infecției HIV ½ se vor utiliza teste rapide de diagnostic de generația
79. Confirmarea infectiei cu HIV Confirmarea va fi efectuată utilizând platforma GeneXpert care este implementată în RM
80. Metoda GeneXpert Metoda GeneXpert este o metodă molecular genetică, complet automatizată, real-time, ce detectează: Xpert HIV-1
82. Diagnosticul primo-infecţiei (markerii virali) ARNv plasmatic (apare după 8-10 zile de la contagiu) Ag p24 în
83. Algoritmul de testare HIV
84. CHIMIOTERAPIA ANTIRETROVIRALĂ După mecanismul de acţiune: Inhibitori nucleozidici ai RT (Abacavir, Didanosin, Lamivudin, Stavudin, Zalcitabin, Zidovudin,
87. Este indicată asocierea a 3 chimioterapice: 2 INRT + 1 IP; 2 INRT + 1 INNRT,
88. Persoanele infectate cu HIV şi bolnave de SIDA sunt asigurate cu tratament antiretroviral gratuit. Tratamentul antiretroviral
89. PROFILAXIA INFECŢIEI HIV/SIDA Măsuri nespecifice: prevenirea transmiterii HIV Profilaxia post-expunere (un curs de tratament antiretroviral imediat
90. STRATEGII DE VACCINARE Elaborarea vaccinurilor vii atenuate Elaborarea vaccinurilor inactivate Vaccinuri recombinante subunitare (numai imunitate umorală)
92. VIRUSURILE HTLV (Human T-cell Lymphotropic Virus) Genul Deltaretrovirus Specii HTLV-1 şi HTLV-2 Structura – comună retrovirusurilor
93. ONCOGENEZA VIRALĂ Cancerul este consecinţa dereglării procesului normal de proliferare celulară. Căile de apariţie a cancerului:
94. Virusuri cu potenţial oncogen: Virusuri cu genom ADN (Papovaviridae, Adenoviridae, Herpesviridae, Hepadnaviridae) Virusuri cu genom ARN
95. Virusurile oncogene conţin gene care pot induce tumori – v-onc Toate celulele conţin gene omoloage: proto-oncogene
97. Скачать презентацию

Слайд 2

FAMILIA RETROVIRIDAE. VIRUSUL HIV ŞI INFECŢIA HIV/SIDA
Prima descriere clinică a SIDA

– 1981
1983–HIV a fost identificat (Françoise Barré-Sinoussi +Luc Montagnier, Institutul Pasteur, Paris)
1984 – HIV a fost confirmat de echipa condusă de Robert Gallo (CDC, National Cancer Institute, SUA)
1986 - propusă denumirea HIV (Human Immunodeficiency Virus)
1986 – a fost izolat HIV-2, Africa de Vest
2008 – Premiul Nobel în Medicină (Françoise Barré-Sinoussi și Luc Montagnier)

Слайд 3

Epidemia la nivel mondial
Finele anului 2020
37.7 mln persoane trăiau cu HIV

79.3 mln au fost infectate cu HIV de la inceputul epidemiei
36.3 mln au decedat de cauze legate de SIDA de la inceputul epidemiei
73% adulți, 53% copii și 85% gravide aveau acces la terapia antiretrovirală (TARV)
Pe parcursul anului 2020
1.5 mln persoane au fost inregistrate cu infectia HIV
680 000 au decedat de cauze legate de SIDA
Zilnic se infectează 5-6 mii persoane

Слайд 4

Слайд 5

Decline in HIV incidence and mortality over time
Source: UNAIDS/WHO estimates

Слайд 6

People living with HIV by WHO region, 2020
Source: UNAIDS/WHO estimates

Слайд 7

Global number of people newly infected with HIV
Source: UNAIDS/WHO estimates
2.7 million
2019
2020
2030
1.7

million

< 500 000

Target

< 200 000

2000

Слайд 8

Global number of HIV-related deaths
Source: UNAIDS/WHO estimates
2019
2020
2030
690 000
< 500 000
Target
Target
< 400

000

2000

1.4 million

Слайд 9

40%
Global number of people receiving antiretroviral treatment
Source: UNAIDS/WHO estimates

Слайд 10

Global ART coverage over time
Source: UNAIDS/WHO estimates

Слайд 11

Слайд 12

Epidemia infecției cu HIV în RM
(La 1 ianuarie 2020)
Numărul estimativ al

persoanelor HIV infectate - 14589;
Numărul cumulativ al persoanelor diagnosticate cu HIV - 13706;
Numărul persoanelor HIV infectate, în viață – 8500;
Numărul persoanelor ce sunt în evidența medicală – 7500;
Numărul persoanelor HIV infectate care primesc TARV – 5 200;
Numărul de cazuri noi de infectie cu HIV, diagnosticate în perioada 1ianuarie-31 octombrie 2020 – 568.
Anual 300 persoane decedeaza de SIDA

Слайд 13

Numărul de cazuri HIV+ înregistrate în Republica Moldova, 2007 - 2016

Слайд 14

Incidenta infectiei cu HIV in RM (2001 – 2015)

Слайд 15

Rata transmiterii verticale a infecției HIV în RM

Слайд 16

Prin Hotărârea Guvernului Nr. 1164 din 22.10.2016 a fost aprobat Programul

naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020 care se aliniază la strategia mondială 90-90-90 (identificarea şi diagnosticarea a 90% din numărul estimat de persoane infectate cu HIV (2019 - 54%), înrolarea în tratament antiretroviral a 90% (34%) din cei diagnosticaţi şi suprimarea încărcăturii virale la 90% (26%) din cei care urmează tratamentul).

Слайд 17

CLASIFICAREA FAM. RETROVIRIDAE
Retroviridae – familie numeroasă de virusuri ARN dotate cu

o enzimă numită transcriptază inversă (reverstranscriptază, ADN polimerază ARN-dependentă).
ARN ADNd.c
Subfamilia Orthoretrovirinae
Genurile: Alpharetrovirus, Betaretrovirus, Gammaretrovirus, Deltaretrovirus, Epsilonretrovirus (induc tumori şi leucemii), Lentivirus (virusul HIV, SIV)
Subfamilia Spumaretrovirinae
Genul: Spumavirus (nepatogeni)

Слайд 18

CARACTERE MORFOSTRUCTURALE GENERALE ALE FAMILIEI RETROVIRIDAE
Dimensiuni – 80-130 nm
Formă – sferică
Genom

– două molecule de ARN+, capacitate de integrare în nucleu sub formă de ADN proviral
Enzime – reverstranscriptaza, integraza, proteaza
2 molecule ARNt de origine celulară (câte una pentru fiecare copie a genomului, utilizate în calitate de primer pentru RT)
Capsidă – icosaedrică
Supercapsidă – derivată din MCP, lipidică cu GP virale înserate
Ciclul replicativ este identic

Слайд 19

VIRUSURILE HIV
HIV-1 şi HIV-2 – responsabili de Sindromul Imuno-Deficienţei Achiziţionate

(SIDA)
HIV-1 – repartiţie mondială
HIV-2 – limitat la Africa de Vest
HIV-1- Caractere morfostructurale
Particule sferice, 80-120 nm
Genomul: diploid – 2 catene de ARN+ identice, nu sunt utilizate în calitate de ARNm
Enzime asociate genomului: reverstranscriptaza (RT, p66) - cu functie si de ribonuclează, integraza (p31)

Слайд 20

HIV-1- Caractere morfostructurale
Capsida: în formă de trunchi de con, constituită din

2 proteine:
p24 (CA, a capsidei, majoră)
p7 (NP, a nucleocapsidei, asociată ARN)

Слайд 21

Supercapsida: dublu strat fosfolipidic de origine celulară în care sunt înserate

2 GP virale
Gp120, de suprafaţă, asigură fixarea virusului de receptorul celular CD4 şi de coreceptori. Regiunea V3 (variabilă) induce sinteza anticorpilor neutralizanţi specifici
Gp41, transmembranară, legată de gp120, responsabilă de fuziunea supercapsidei cu membrana celulară
Proteina matrice p17 (MA), căptuşeşte stratul intern al supercapsidei, este asociată cu proteaza (p9)
Genomul, proteinele interne (p24, p7, p17) şi enzimele constituie nucleoidul (core) viral

Слайд 22

Слайд 23

Слайд 24

Structura genomului (apr. 10 mii nucleotide)
Gena gag (group antigens), codifică o

poliproteina-precursor, clivata ulterior de catre proteaza virala in proteinele structurale interne (p24, p7 şi p17)
Gena pol (polimerase), codifică 3 enzime: RT (p66), integraza (p31), proteaza (p9)
Gena env (enveloppe), codifică o proteină precursor gp160, clivată ulterior în gp41 şi gp120 de catre o proteaza a celulei-gazda
Gene regulatoare tat, rev, nef, vif, vpr şi vpu

Слайд 25

Слайд 26

Слайд 27

Variabilitatea genetică
Se disting 3 grupe genomice ale HIV-1: M (main, major),

O (outlier) şi N (new). Grupul M comportă 11 subtipuri (A - K), repartizate geografic neuniform (majoritatea – în Africa, B – Europa occidentală şi America de Nord, F, B – România, G – Rusia, etc)

Слайд 28

Слайд 29

Omologia dintre HIV-1 şi HIV-2 este de 42%, mai înaltă la

nivelul genelor gag şi pol (peste 50%) şi redusă la nivelul genelor env (39%)

Слайд 30

Rezistența HIV la agenți fizici și chimici
HIV este un virus slab

rezistent în mediul extern
HIV este sensibil la solvenţi lipidici şi detergenţi
La 56 grade C este inactivat în 30 min
Sub acțiunea a 0,2 % hipoclorit de Na, 70% etanol, 0,2% glutaraldehidă- este neutralizat în în 5 minute
Nu rezistă la pH-uri extreme, radiaţii UV şi RX
O picătură de sânge infectat își reduce contagiozitatea cu 80% în 15 minute, după 30 minute practic își pierde capacitatea de infectare.

Слайд 31

Cultivarea HIV
Celule mononucleate de la persoane sănătoase
Linii celulare din LT

– MT2
Animale sensibile – maimuţele cimpanzei (HIV-1), Rhesus (HIV-2)

Слайд 32

CELULELE-ŢINTĂ ŞI REZERVORUL CELULAR
1. Limfocite TCD4+ (Th) (99% de replicare, ECP

- sinciţii)
2. CPA: monocite/macrofage tisulare, celulele microgliei (replicare redusă, ECP minim). Celulele dendritice (prezente în timus, tegument, mucoase, organe limfoide, SNC şi sânge perif.) au rol de vector şi rezervor de virus (adsorb HIV la suprafaţa lor şi-l transportă în organele limfoide, unde el este prezentat celulelor CD4+ în care se replică).

Слайд 33

Слайд 34

Se disting:
- tulpini ale HIV cu tropism macrofagic (M, sau

R5), utilizează coreceptorul CCR5, se multiplica in macrofage si in limf T CD4;
- tulpini cu tropism limfocitar (T, sau X4), utilizează coreceptorul CXCR4
În primo-infecţie predomina tulpini R5, în stadiu de SIDA – tulpini X4
În cursul multiplicării mutații la nivelul genei env afectează structura gp120 și duc la modificarea tropismului virusului – din M/R5 în T/X4
- tulpini cu tropism mixt R5X4.

Слайд 35

Слайд 36

Слайд 37

CICLUL DE REPLICARE
https://www.youtube.com/watch?v=GyofqO1TRjU
Ataşarea HIV la celula-gazdă prin legarea gp120 de receptorul

celular CD4. Rezultă o modificare conformaţională a gp120, ce permite buclei V3 a acestei gp să se fixeze de coreceptorii de pe suprafaţa celulei: CCR5 şi CXCR4, CCR3, CCR2b ş.a.
Penetrarea prin fuziunea supercapsidei (gp41) cu MCP (sau prin endocitoza clathrin-dependenta)
Decapsidarea şi eliberarea ARN viral asociat cu enzimele virale

Слайд 38

Слайд 39

Retrotranscrierea ARN+ în ADN-
In continuare RT (funcţie de RNA-aza H)

degradează ARN+,
Urmează transcrierea ADN- în ADNd.c., care va fi transportat in nucleul celulei, circularizat, apoi
integrat (integraza) în cromozomul celular, constituind provirusul.

Слайд 40

Слайд 41

Biosinteza:
Transcrierea ADNv în ARNm şi ARN viral prin intermediul ARN-polimerazei II

celulare
Sinteza proteinelor virale sub controlul factorilor celulari şi proteinelor reglatoare
Poliproteina gag/pol 160 kd (p17 MA, p24 CA, p7 NC, p9 (proteaza), p66 (RT), p31 (integraza)
Poliproteina env 160 kd (gp41 şi gp120)

Слайд 42

Слайд 43

Asamblarea si eliberarea virionilor:
Poliproteina env (gp160) este transportata din RE in

complexul Golgi, unde este clivata in gp120 si gp41 de catre o proteaza celulara. Ulterior aceste gp sunt inserate in MCP a celulei gazda.
Poliproteina gag/pol, precum și 2 molecule de ARN+ se leagă de membrana citoplasmatică ce conține gp env.
Eliberarea virionilor imaturi prin înmugurire la nivelul MCP modificată prin inserarea gp virale gp120 şi gp41.

Слайд 44

Слайд 45

Maturizarea virionului se produce prin clivarea poliproteinei gag/pol în proteine individuale

şi enzime de către proteaza virală

Слайд 46

Слайд 47

Слайд 48

1-10 mlrd de virioni/zi/o persoană infectată
Variabilitatea HIV este determinată de erorile

comise de RT (o eroare la fiecare 2 mii baze). Mutaţiile survin în special la nivelul genei env (bucla V3 din gp120, care intervine în fixarea HIV de coreceptori, reprezintă epitopul major de neutralizare).
Nu există 2 tulpini virale identice. La bolnav este prezentă o populaţie virală polimorfă, cu genomuri diferite
Consecinţe:
dificultatea de a obţine vaccin eficient
selecţia mutantelor rezistente la antiretrovirale

Слайд 49

Mecanismele de distrugere a limfocitelor
T CD4:
Liza directă a celulelor infectate

(ECP)
Limfocitele T CD8 (LTc) elimină limfocitele T CD4 infectate
Apoptoză în urma stimulării antigenice a celulelor care au fost în contact cu Ag HIV
Limfocitele infectate, acoperite cu gp120 pot provoca fixarea, fuziunea şi moartea limfocitelor neinfectate (formarea sincitiilor)
Hiperstimulare celulară cu dezvoltarea anergiei celulare

Слайд 50

Слайд 51

Слайд 52

Слайд 53

PATOGENEZA ŞI CLINICA INFECŢIEI CU HIV
Transmiterea:
Cale sexuală (hetero-, homo).
Cale sangvină

(utilizatori de droguri injectabile, hemofili, transfuzii de sânge sau transplante de organe, manopere medicale penetrante - injecţii, acupunctură, tatuaj, piercing)
Cale verticală (in utero în ultimele săptămâni de sarcină, în timpul naşterii sau în timpul alăptării)

Слайд 54

În ultimii ani, evoluţia epidemiei infecţiei HIV/SIDA în ţara noastră se

caracterizează prin următoarele particularităţi:
extinderea ariei geografice de răspândire în zona rurală;
reducerea cazurilor de infecţie în rândul utilizatorilor de droguri intravenos şi creşterea numărului persoanelor infectate pe cale heterosexuală;
majorarea cazurilor în rândurile femeilor infectate cu HIV, inclusiv a gravidelor;
afectarea persoanelor de vârstă tânără, fertilă;
sporirea numărului persoanelor cu forme severe ale maladiei.

Слайд 55

EVOLUŢIA MALADIEI
Incubaţia – de la câteva zile până la câteva săptămâni

(2 - 4) de la expunere la infectie
Primo-infecţia, infecţia acută (incepe peste 2-4 saptamani de la infectare). Durata 4-12 săptămâni. Are loc multiplicarea intensă şi diseminarea virusului, scăderea numărului de limfocite T CD4 şi creşterea numărului limfocitelor TCD8. Diminuarea ulterioară a şarjei virale şi creşterea nr LT CD4 este determinată de răspunsul imun specific celular (limf TCD8) şi umoral (Ac anti-gp120, anti-gp41, anti-p24, apar la finele primoinfectiei). Persoana infectată devine seropozitivă.

Слайд 56

Factorii care influenţează evoluţia primo-infecţiei: tipul virusului, raspunsul imun al gazdei

şi factori genetici (homozigoţii cu mutaţie la nivelul genei receptorului CCR5 prezintă rezistenţă la infecţia cu HIV 1)
Evoluţia primoinfecției poate fi asimptomatică sau simptomatică (50%): adenopatie cervicală, febră, faringită, ulcere ale mucoasei bucale, oboseală, mialgie, artralgie, erupţii cutanate.
Durata fazei simptomatice – 7 – 10 zile

Слайд 57

Слайд 58

Faza asimptomatică, de latenţă clinică (durata variabilă: 2 săptămâni – zeci

de ani).
Virusul se replică în organele limfoide, numărul LT CD4 diminuează lent. Apar variante noi de virus care se multiplică, Sistemul Imun le recunoaşte şi reacţionează specific, ciclul se repetă de multiple ori. Aceasta duce
la diminuarea progresivă a LT CD4 şi LT CD8 şi epuizarea Sistemului Imun, urmată de multiplicarea necontrolată a HIV şi dispariţia completă a LT CD4.

Слайд 59

Faza clinică (SIDA)
Numărul LT CD4 - 500-200 celule/µl.
Se manifestă

clinic prin febră cronică, pierdere în greutate, diaree, afecţiuni ale tuturor organelor şi sistemelor, tumori (sarcomul Kaposi, limfoame), infecţii oportuniste cu:
Paraziţi: Toxoplasma, Histoplasma, Leishmania
Bacterii: Mycobacterium, Salmonella, enterobacterii condiţionat patogene, etc
Fungi: Pneumocystis carinii, Cryptococcus neoformans, Cryptosporidium, Candida, etc
Virusuri: HSV, HZV, CMV

Слайд 60

Слайд 61

Слайд 62

Слайд 63

Слайд 64

Слайд 65

Слайд 66

Слайд 67

Слайд 68

Răspunsul imun:
Celular – LT CD8 recunosc şi elimină celulele infectate

(în special LT CD4) prin citotoxicitate directă (LTc, restricţie CMH I) sau prin intermediul citokinelor, chemokinelor.
Imunitatea celulara este crucială pentru controlul replicării HIV şi are un impact substanţial în evoluţia infecţiei
Umoral – Ac apar precoce în infecţia primară, dar depistarea lor poate fi efectuată după 3-6 săptămâni de la infectare.
Rolul – neutralizarea virionilor, Ac anti-gp120 împiedică fixarea HIV pe celulele-ţintă. Eficienţă maximă în fazele precoce ale infecţiei.
5-10% din infectaţi sunt “asimptomatici de lungă durată”:
Şarjă virală redusă
Numărul LT CD4 stabil (peste 500 celule/ µl)
Răspuns imun celular şi umoral constant
Absenţa semnelor clinice

Слайд 69

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECŢIEI HIV/SIDA
Teste directe
Detectarea Ag p24 (marker

direct al infecţiei HIV) prin tehnici ELISA. Poate fi detectat în primo-infecţie până la seroconversie.
Ag p24 reapare în momentul evoluţiei spre SIDA.

Слайд 70

2. Detectarea ARN-lui plasmatic sau ADNv prin teste de amplificare genică

(7-10 zile dupa infectare).
Prezenţa ARNv în ser denotă replicarea constantă a virusului. Determinarea şarjei virale este utilizată pentru monitorizarea unui pacient infectat.
3. Izolarea HIV în cultură
Se realizează prin inocularea cu plasmă sau celule mononucleate de la bolnav a unei culturi de celule mononucleate de la donatori sănătoşi.
Replicarea este detectată prin evidenţierea Ag p24, RT sau a ARNv.

Слайд 71

Teste indirecte de depistare /screening
Teste ELISA de depistare a Ac
(după

minimum 22 zile de la contagiu)
Teste rapide (RA cu particule de gelatină
sensibilizate cu Ag, teste imunocromato-
grafice)
Teste combinate Ag - Ac (detectarea
Ag p24 şi Ac anti-HIV prin tehnici ELISA)
Teste de confirmare (în caz de reacţie pozitivă)
Teste molecular-genetice (GeneXpert)
Western-blot (separarea el-foretică a proteinelor virale, transferarea lor pe o bandă de nitroceluloză, tratarea cu serul cercetat, apoi efectuarea RIE). Pot fi detectaţi Ac contra tuturor Ag HIV.

Слайд 72

Слайд 73

Слайд 74

Diagnosticul de laborator al infectiei cu HIV in RM
Screening-ul infectiei cu

HIV
La toate nivelurile din sistemul medical;
În cadrul ONG-urilor din domeniul de prevenire HIV;
În maternități (după caz);
În cadrul procesului de autotestare.
Confirmarea infectiei cu HIV
Este efectuată obligator în sistemul medical;
În cadrul laboratoarelor din Centrele TARV;
Pe minim 2 probe de sânge și cu minim 3 testări.

Слайд 75

Nivelurile de testare HIV

Слайд 76

Liniile de testare HIV

Слайд 77

Nivelurile si liniile de testare HIV

Слайд 78

Screening HIV
Pentru screening-ul infecției HIV ½ se vor utiliza teste rapide

de diagnostic de generația III/IV (imunocromatografice). Ele pot fi efectuate atât în laboratoare medicale cât și încăperi special amenajate cu asigurarea de minim necesar testării.

Слайд 79

Confirmarea infectiei cu HIV
Confirmarea va fi efectuată utilizând platforma GeneXpert care

este implementată în RM
La moment în țară sunt utilizate 60 de instrumente, care sunt repartizate în fiecare centru raional, 6 în municipiu și 2 în sistemul penitenciar.

Слайд 80

Metoda GeneXpert
Metoda GeneXpert este o metodă molecular genetică, complet automatizată, real-time,

ce detectează:
Xpert HIV-1 Viral Load - încărcătura virală HIV 1
Xpert® HIV-1 Qual - acizii nucleici totali (ADN și ARN) – se va utiliza și pentru confirmarea infecției cu HIV 1 a nou-născuților de la mame HIV infectate.

Слайд 81

Слайд 82

Diagnosticul primo-infecţiei (markerii virali)
ARNv plasmatic (apare după 8-10 zile de la

contagiu)
Ag p24 în ser (până la apariţia Ac anti-p24)
Ac anti-HIV (după minimum 3 săptămâni de la contagiu)
Monitorizarea seropozitivilor
Parametrii imuno-hematologici - formula sangvină, determinarea subpopulaţiilor de LT (valori absolute, raport T CD4/T CD8), dozarea Ig, microglobulinei beta2
Markerii virali - şarja virală plasmatică (ARNv), Ag p24, Ac anti-p24

Слайд 83

Algoritmul de testare HIV

Слайд 84

CHIMIOTERAPIA ANTIRETROVIRALĂ
După mecanismul de acţiune:
Inhibitori nucleozidici ai RT (Abacavir, Didanosin, Lamivudin,

Stavudin, Zalcitabin, Zidovudin, Tenofovir)
Inhibitori nenucleozidici ai RT (Delavirdin, Efavirenz, Nevirapin)
Inhibitori ai receptorului CCR5 (Maraviroc)
Inhibitori ai proteazei (Amprenavir, Indinavir, Lopinavir, Nelfinavir, Ritonavir, Sanquinavir)
Inhibitorii adeziunii şi penetrării – (Enfuvirtid /T20, CD4)
Inhibitori ai integrazei - (Raltegravir, Elvitegravir, Dolutegravir, Efavirenz)
Inhibitor al asamblării şi eliberării - Interferonul alpha

Слайд 85

Слайд 86

Слайд 87

Este indicată asocierea a 3 chimioterapice: 2 INRT + 1 IP;

2 INRT + 1 INNRT, 3 INRT, 1 INRT+1 INNRT+IP
Dificultăţi:
Durata şi costul tratamentului
Toxicitatea preparatelor
Dezvoltarea rezistenţei
Monitorizarea terapiei antiretrovirale:
Măsurarea şarjei virale (copii ARNv în plasmă fiecare 6 luni)
Determinarea numerică a LT CD4+ fiecare 3 luni

Слайд 88

Persoanele infectate cu HIV şi bolnave de SIDA sunt asigurate

cu tratament antiretroviral gratuit.
Tratamentul antiretroviral se realizează conform Protocoalelor naţionale care sunt ajustate la Protocoalele OMS.
https://edition.cnn.com/2021/11/16/health/hiv-patient-cured-intl-scli-scn/index.html

Слайд 89

PROFILAXIA INFECŢIEI HIV/SIDA
Măsuri nespecifice: prevenirea transmiterii HIV
Profilaxia post-expunere (un curs de

tratament antiretroviral imediat dupa un contact infectant)
Profilaxia specifică – dificilă!!!
Existenţa a 2 virusuri HIV-1 şi HIV-2 cu numeroase subtipuri genetice şi antigenice, variabilitatea genetica
Infecţia naturală nu este stopată de răspunsul imun, iar memoria imunologică este mediocră
Nu este definitif clar rolul LT CD8+ (Tc)
Lipsa unui model animal satisfăcător

Слайд 90

STRATEGII DE VACCINARE
Elaborarea vaccinurilor vii atenuate
Elaborarea vaccinurilor inactivate
Vaccinuri recombinante subunitare (numai

imunitate umorală)
Epitopi peptidici anti-gp 120 (numai imunitate umorală)
Utilizarea vectorilor (inserţia genelor env)
Vaccinuri ADN

Слайд 91

Слайд 92

VIRUSURILE HTLV (Human T-cell Lymphotropic Virus)
Genul Deltaretrovirus
Specii HTLV-1 şi HTLV-2
Structura –

comună retrovirusurilor
Transmiterea – contact sexual, vertical, prin sânge (cu limfocite).
Puterea oncogenă determinată de gena transactivatoare tax.
Manifestări clinice – 1-5% din persoanele infectate dezvoltă peste 20-30 ani leucemie acută cu celule T.
Diagnostic – depistarea virusului prin ELISA şi confirmarea W-B, PCR
Tratament – antiretrovirale, IFN

Слайд 93

ONCOGENEZA VIRALĂ
Cancerul este consecinţa dereglării procesului normal de proliferare celulară.
Căile de

apariţie a cancerului:
Hiperactivitatea genelor de stimulare a creşterii
Blocarea genelor care inhibă creşterea

Слайд 94

Virusuri cu potenţial oncogen:
Virusuri cu genom ADN (Papovaviridae, Adenoviridae, Herpesviridae, Hepadnaviridae)

Virusuri cu genom ARN (Retroviridae)
Caracter comun – capacitatea genomului viral de a se integra în cromosomul celulei-gazdă, inducând transformarea ei.
Transformarea celulară – modificări ale funcţiilor biologice ale celulei, ce duc la multiplicarea necontrolată a celulelor şi capacitatea de invazie a ţesuturilor.

Слайд 95

Virusurile oncogene conţin gene care pot induce tumori – v-onc
Toate celulele

conţin gene omoloage: proto-oncogene / c-onc (induc o proteină care controlează replicarea ADN şi multiplicarea celulară)
V-onc şi c-onc nu sunt identice!!! C-onc pot induce tumori numai în urma unor mutaţii.
Mecanismele oncogenezei:
Virusul aduce în celulă o oncogenă
Virusul activează proto-oncogenele celulare

Familia retroviridae. Virusul HIV. Oncogeneza virala

Содержание

FAMILIA RETROVIRIDAE. VIRUSUL HIV ŞI INFECŢIA HIV/SIDAPrima descriere clinică a SIDA

Epidemia la nivel mondialFinele anului 202037.7 mln persoane trăiau cu HIV

Decline in HIV incidence and mortality over timeSource: UNAIDS/WHO estimates

People living with HIV by WHO region, 2020Source: UNAIDS/WHO estimates

Global number of people newly infected with HIVSource: UNAIDS/WHO estimates2.7 million2019202020301.7

Global number of HIV-related deathsSource: UNAIDS/WHO estimates201920202030690 000< 500 000TargetTarget< 400

40%Global number of people receiving antiretroviral treatmentSource: UNAIDS/WHO estimates

Global ART coverage over timeSource: UNAIDS/WHO estimates

Epidemia infecției cu HIV în RM(La 1 ianuarie 2020)Numărul estimativ al

Numărul de cazuri HIV+ înregistrate în Republica Moldova, 2007 - 2016

Incidenta infectiei cu HIV in RM (2001 – 2015)

Rata transmiterii verticale a infecției HIV în RM

Prin Hotărârea Guvernului Nr. 1164 din 22.10.2016 a fost aprobat Programul

CLASIFICAREA FAM. RETROVIRIDAERetroviridae – familie numeroasă de virusuri ARN dotate cu

CARACTERE MORFOSTRUCTURALE GENERALE ALE FAMILIEI RETROVIRIDAEDimensiuni – 80-130 nmFormă – sfericăGenom

VIRUSURILE HIV HIV-1 şi HIV-2 – responsabili de Sindromul Imuno-Deficienţei Achiziţionate

HIV-1- Caractere morfostructurale Capsida: în formă de trunchi de con, constituită din

Supercapsida: dublu strat fosfolipidic de origine celulară în care sunt înserate

Structura genomului (apr. 10 mii nucleotide)Gena gag (group antigens), codifică o

Variabilitatea geneticăSe disting 3 grupe genomice ale HIV-1: M (main, major),

Omologia dintre HIV-1 şi HIV-2 este de 42%, mai înaltă la

Rezistența HIV la agenți fizici și chimiciHIV este un virus slab

Cultivarea HIV Celule mononucleate de la persoane sănătoase Linii celulare din LT

CELULELE-ŢINTĂ ŞI REZERVORUL CELULAR1. Limfocite TCD4+ (Th) (99% de replicare, ECP

Se disting: - tulpini ale HIV cu tropism macrofagic (M, sau

CICLUL DE REPLICAREhttps://www.youtube.com/watch?v=GyofqO1TRjUAtaşarea HIV la celula-gazdă prin legarea gp120 de receptorul

Retrotranscrierea ARN+ în ADN- In continuare RT (funcţie de RNA-aza H)

Biosinteza:Transcrierea ADNv în ARNm şi ARN viral prin intermediul ARN-polimerazei II

Asamblarea si eliberarea virionilor:Poliproteina env (gp160) este transportata din RE in