Introducere în fiziopatologie

Содержание

Слайд 2

„ Fiziopatologic este o știință biomedicală modernă integrativă, care se bazează

„ Fiziopatologic este o știință biomedicală modernă integrativă,
care se bazează

pe studii experimentale și clinice și are drept scop elucidarea mecanismelor și împrejurărilor declanșării și evoluției proceselor patologice, precum și ale tratamentului lor la oameni și animale”
Societatea internațională de fiziopatologie
Слайд 3

F I Z I O P A T O L O

F I Z I O P A T O L

O G I E

F I Z I O L O G I E

Patologie

Farmacologie

Morfopatologie


Medicina internă
Chirurgie

Anat

Biol

Histol

Bioch

Chim

Biophys

„Casa medicinii“

Слайд 4

SARCINILE FIZIOPATOLOGIEI Studierea legităţilor generale ale originii, apariţiei, evoluţiei şi rezoluţiei

SARCINILE FIZIOPATOLOGIEI

Studierea legităţilor generale ale originii, apariţiei, evoluţiei şi rezoluţiei proceselor

patologice şi bolilor;
Studierea modificărilor funcţionale în organism în procesele patologice şi boală.
Слайд 5

OBIECTUL DE STUDII: OBIECTUL DE STUDII al fiziopatologiei este organismul bolnav: animale de laborator omul bolnav

OBIECTUL DE STUDII:

OBIECTUL DE STUDII al fiziopatologiei este organismul bolnav:

animale de laborator
omul bolnav
Слайд 6

Metodele de cercetare în fiziopatologie 1. Observarea 2. Experimentul pe animale

Metodele de cercetare în fiziopatologie

1. Observarea

2. Experimentul pe animale

3.

Studiul clinic (triale multicentrice)

Elaborarea modelor patologice (inclusiv
prognostice, matematice) aproape de
patologia umană

Слайд 7

METODELE DE CERCETĂRI Metoda principală – experimentul fiziopatologic – reproducerea în

METODELE DE CERCETĂRI

Metoda principală – experimentul fiziopatologic – reproducerea în experiment

a proceselor patologice şi bolilor naturale de care suferă omul
Metode auxiliare – investigaţii electrofiziologice,morfologice, genetice, microbiologice etc.
Слайд 8

FIZIOPATOLOGIA CONSTĂ DIN: I. F I Z I O P A

FIZIOPATOLOGIA CONSTĂ DIN: I. F I Z I O P A

T O L O G I A TEORETICĂ II. F I Z I O P A T O L O G I A GENERALĂ III. F I Z I O P A T O L O G I A SPECIALĂ IV. F I Z I O P A T O L O G I A CLINICĂ
Слайд 9

F I Z I O P A T O L O

F I Z I O P A T O L O

G I A TEORETICĂ (NOZOLOGIA) STUDIAZĂ:
1. ETIOLOGIA GENERALĂ
2. PATOGENIA GENERALĂ 3. SANOGENEZA GENERALĂ 4. TANATOGENEZA GENERALĂ
Слайд 10

II. F I Z I O P A T O L

II. F I Z I O P A T O L

O G I A GENERALĂ
STUDIAZĂ PROCESE PATOLOGICE TIPICE:
Proces patologic – totalitatea de fenomene (patologice şi fiziologice, structurale, funcţionale şi biochimice, locale şi generale) care se dezvoltă în organism din momentul acţiunii factorului nociv şi până la rezoluţie.
Proces patologic tipic – fără specificitate de cauză, specia biologică şi localizare.
Слайд 11

II. F I Z I O P A T O L

II. F I Z I O P A T O L

O G I A GENERALĂ

PROCESE PATOLOGICE
PATERNE CONFORM LOCALIZĂRII:
● MOLECULARE (enzimopatii, gemoglobinopatii, colagenoze)
CELULARE (leziuni celulare, distrofii celulare, apoptiza, necroza)
TISULARE (dediferenţiere, regenerare ăpatologică, atrofie, hipertrofie, sclerozare)
ÎN ORGANE (inflamaţia, alergia, procese discirculatorii, edeme)
INTEGRALE (dismetabolisme, dismineraloze, dishidroze, dizoxii, distermii)

Слайд 12

III. F I Z I O P A T O L

III. F I Z I O P A T O L

O G I A SPECIALĂ

STUDIAZĂ PROCESE PATOLOGICE TIPICE
ÎN SISTEME ŞI ORGANE:
Sistemul nervos central Sistemul endocrin Sistemul sanguin Sistemul cardiovascular Sistemul respirator Sistemul digestiv Sistemul excretor Sistemul reproductiv Sistemul locomotor

Слайд 13

IV. F I Z I O P A T O L

IV. F I Z I O P A T O L

O G I A CLINICĂ

Fiziopatologia sindroamelor
Fiziopatologia entităţilor nozologice
(bolilor)

Слайд 14

ETIOLOOGIA GENERALĂ: Ştiinţa despre cauzele şi condiţiile necesare pentru apariţia bolilor

ETIOLOOGIA GENERALĂ: Ştiinţa despre cauzele şi condiţiile necesare pentru apariţia

bolilor
Слайд 15

► Cauza – orice formă de materie, energie şi informaţie, care

► Cauza – orice formă de materie, energie şi informaţie, care

produce modificări persistente în homeostazia structurală, biochimică şi funcţională a organismului.
► Cauza determină:
posibilitatea apariţiei bolii
(în lipsa cauzei boala nu este posibilă; în prezenţa cauzei boala este posibilă, dar nu inevitabilă);
specificul bolii.
Слайд 16

CLASIFICAREA CAUZELOR BOLII: A. DUPĂ ORIGINEA CAUZEI: CAUZE ENDOGENE CAUZE EXOGENE

CLASIFICAREA CAUZELOR BOLII:

A. DUPĂ ORIGINEA CAUZEI:
CAUZE ENDOGENE
CAUZE EXOGENE

Слайд 17

B. DUPĂ NATURA CAUZEI: FACTORI MECANICI FIZICI CHIMICI INFORMAŢIONALI BIOLOGICI PSIHOGENI SOCIALI

B. DUPĂ NATURA CAUZEI:
FACTORI MECANICI
FIZICI
CHIMICI
INFORMAŢIONALI
BIOLOGICI

PSIHOGENI
SOCIALI
Слайд 18

C. DUPĂ POTENŢIALUL PATOGEN: FACTORI INDIFERENŢI FIZIOLOGICI CONVENŢIONAL PATOGENI PATOGENI

C. DUPĂ POTENŢIALUL PATOGEN:
FACTORI INDIFERENŢI
FIZIOLOGICI
CONVENŢIONAL PATOGENI
PATOGENI

Слайд 19

D. DUPĂ TOPOGRAFIA ACŢIUNII : CAUZE CU ACŢIUNE GENERALĂ CAUZE CU ACŢIUNE LOCALĂ

D. DUPĂ TOPOGRAFIA ACŢIUNII :
CAUZE CU ACŢIUNE GENERALĂ
CAUZE CU

ACŢIUNE LOCALĂ
Слайд 20

CARACTERISTICA CONDIŢIILOR: Condiţie - orice formă de materie, energie şi informaţie,

CARACTERISTICA CONDIŢIILOR:
Condiţie - orice formă de materie, energie şi informaţie, care

nemijlocit nu provoacă boala, dar favorizează sau împiedică acţiunea cauzei
Condiţiile determină doar posibilitatea realizării acţiunii cauziei, prin urmare posibilitatea apariţiei bolii la acţiunea cauzei
Слайд 21

CLASIFICAREA CONDIŢIILOR BOLII: A. DUPĂ ORIGINE: CONDIŢII ENDOGENE CONDIŢII EXOGENE

CLASIFICAREA CONDIŢIILOR BOLII:

A. DUPĂ ORIGINE: CONDIŢII ENDOGENE CONDIŢII EXOGENE

Слайд 22

B. DUPĂ IMPORTANŢA PENTRU ORGANISM: CONDIŢII FAVORABILE CONDIŢII NEFAVORABILE

B. DUPĂ IMPORTANŢA PENTRU ORGANISM:
CONDIŢII FAVORABILE CONDIŢII NEFAVORABILE

Слайд 23

PATOGENIA GENERALĂ: Ştiinţa despre mecanismele apariţiei, evoluţiei şi rezoluţiei bolilor

PATOGENIA GENERALĂ:

Ştiinţa despre mecanismele
apariţiei,
evoluţiei
şi

rezoluţiei bolilor
Слайд 24

ROLUL CAUZEI ÎN APARIŢIA ŞI EVOLUIŢIA BOLII: Boala este rezultanta interacţiunii

ROLUL CAUZEI ÎN APARIŢIA ŞI EVOLUIŢIA BOLII:

Boala este rezultanta interacţiunii


dintre cauză şi organism.
CAUZA provoacă leziunile primare în organism (fenomene patologice).
LEZIUNE – modificarea persistentă a homeostaziei structurale, biochimice şi funcţionale a organismului
Слайд 25

Oricare leziune generează perturbări în complexul rețelelor biomoleculare

Oricare leziune generează perturbări în
complexul rețelelor biomoleculare

Слайд 26

CLASIFICAREA LEZIUNILOR A. ÎN FUNCŢIE DE NATURA CAUZEI : LEZIUNI MECANICE

CLASIFICAREA LEZIUNILOR

A. ÎN FUNCŢIE DE NATURA CAUZEI :
LEZIUNI MECANICE
LEZIUNI FIZICE
LEZIUNI CHIMICE
LEZIUNI

MIXTE
DEREGLĂRI PSIHICE
Слайд 27

B. ÎN FUNCŢIE DE NIVELUL IERARHIC AL STRUCTURII AFECTATE: LEZIUNI „ATOMARE”

B. ÎN FUNCŢIE DE NIVELUL IERARHIC AL STRUCTURII AFECTATE:
LEZIUNI „ATOMARE”

LEZIUNI MOLECULARE
LEZIUNI SUBCELULARE
LEZIUNI CELULARE
LEZIUNI TISULARE
LEZIUNI INTEGRALE
Boala este o stare generală a organismului cu localizare predominantă în structuri discrete
Слайд 28

C. ÎN FUNCŢIE DE CONSECUTIVITATEA APARIŢIEI: LEZIUNI PRIMARE (PROVOCATE NEMIJLOCIT DE

C. ÎN FUNCŢIE DE
CONSECUTIVITATEA APARIŢIEI:
LEZIUNI PRIMARE (PROVOCATE NEMIJLOCIT

DE CAUZA PRIMARĂ)
LEZIUNI SECUNDARE (PROVOCATE DE CONSECINŢELE ACŢIUNII CAUZEI PRIMARE)
Boala este o îmbinare de leziuni primare provocate de cauză şi leziuni secundare consecinţă a leziunilor primare
Слайд 29

D. ÎN FUNCŢIE DE CÂMPUL AFECTAT: LEZIUNI LOCALE LEZIUNI GENERALE Boala

D. ÎN FUNCŢIE DE CÂMPUL AFECTAT:
LEZIUNI LOCALE
LEZIUNI GENERALE
Boala este

o îmbinare inseparabilă de
modificări locale şi generale;
leziunile primordial locale conduc la leziuni generale, iar leziunile primordial generale conduc la leziuni locale.
Слайд 30

MECANISMELE DE GENERALIZARE A LEZIUNILOR LOCALE MECANISMUL NEUROGEN MECANISMUL HEMATOGEN MECANISMUL

MECANISMELE DE GENERALIZARE A LEZIUNILOR LOCALE

MECANISMUL NEUROGEN
MECANISMUL HEMATOGEN
MECANISMUL LIMFOGEN
GENERALIZARE PRIN CONTIUNUITATE
MECANISMUL

FUNCŢIONAL
Orice modificare primordial locală, la orice nivel al organismului, conduce la modificări generale;
Boala este o îmbinare de modificări locale şi generale
Слайд 31

MECANISMELE DE LOCALIZARE A LEZIUNILOR GENERALE SENSIBILITATEA DIFERITĂ A STRUCTURILOR ORGANISMULUI

MECANISMELE DE LOCALIZARE A LEZIUNILOR GENERALE

SENSIBILITATEA DIFERITĂ A STRUCTURILOR ORGANISMULUI
CALEA DE

EXCREŢIE A NOXELOR
TROPISMUL FACTORULUI PATOGEN
Orice modificare primordial generală conduce la modificări locale;
Boala este o îmbinare de modificări locale şi generale
Слайд 32

E. ÎN FUNCŢIE DE CARACTERUL LEZIUNII: MODIFICĂRI STRUCTURALE DEREGLĂRI FUNCŢIONALE BOALA

E. ÎN FUNCŢIE DE CARACTERUL
LEZIUNII:
MODIFICĂRI STRUCTURALE
DEREGLĂRI FUNCŢIONALE

BOALA este o îmbinare inseparabilă de modificări structurale şi dereglări funcţionale
Слайд 33

SUCCESIVITATEA FENOMENELOR PATOLOGICE CAUZA LEZIUNI PRIMARE E C E LEZIUNI SECUNDARE

SUCCESIVITATEA FENOMENELOR PATOLOGICE
CAUZA
LEZIUNI PRIMARE E C
E
LEZIUNI SECUNDARE F R
C


LEZIUNI TERŢIARE E
V
LEZIUNI CUATERNARE C I
C
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T I
O
LEZIUNI DE GRADUL N E S
Слайд 34

LANŢUL PATOGENETIC CAUZĂ-EFECT: Totalitatea de fenomene succesive legate prin principiul cauză-efect

LANŢUL PATOGENETIC CAUZĂ-EFECT:

Totalitatea de fenomene
succesive legate prin
principiul

cauză-efect
Слайд 35

Cerc vicios lanţ patogenetic închis, în care ultimul efect are acţiune similară cu prima cauză

Cerc vicios

lanţ patogenetic închis, în care ultimul efect are acţiune

similară cu prima cauză
Слайд 36

Cerc vicios Fenomenele din cercul vicios reverberează cu aprofundarea efectelor patologice

Cerc vicios

Fenomenele din cercul vicios reverberează cu aprofundarea efectelor patologice

până la gradul de incompatibilitate cu viaţa;
Cercul vicios poate fi întrerupt doar prin intervenţii curative.
Слайд 37

Cerc vicios Afecțiunea pulmonilor Afectarea miocardului Reducerea perfuziei Hipoxie = micșorarea O2

Cerc vicios
Afecțiunea pulmonilor
Afectarea miocardului

Reducerea
perfuziei

Hipoxie =
micșorarea O2

Слайд 38

ROLUL ORGANISMULUI ÎN APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA BOLII: Organismul răspunde la acţiunea

ROLUL ORGANISMULUI ÎN APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA BOLII:

Organismul răspunde la acţiunea
factorului patogen

cu reacţii fiziologice
sau
Organismul se opune impactului patogen
prin angrenarea capacității inerente
reactivității și rezistenței naturale.
Слайд 39

Reacţie fiziologică – reacţia care vizează restabilirea homeostaziei organismului modificată de

Reacţie fiziologică – reacţia care vizează restabilirea homeostaziei organismului modificată de

factorul patogen.
Reacţia fiziologică este cantitativ şi calitativ adecvată acţiunii cauzei.
Boala este o îmbinarea a leziunilor provocate de cauză şi reacţiile organismului (compensator-adaptive).
Слайд 40

REACŢII FIZIOLOGICE REACŢII ADAPTATIVE: vizează adaptarea organismului sănătos la acţiunea factorului

REACŢII FIZIOLOGICE

REACŢII ADAPTATIVE:
vizează adaptarea organismului sănătos la acţiunea factorului

nociv (până la dereglarea homeostaziei)
Exemplu: eritrocitoză la altitudini mari;
tahipnee la efort fizic;
tahicardie la efort fizic.
Слайд 41

B. REACŢII PROTECTIVE: vizează protecţia organismului de acţiunea factorului nociv Exemple:

B. REACŢII PROTECTIVE:
vizează protecţia organismului de acţiunea factorului nociv
Exemple:


tusea – protejează căile respiratorii de xenobionţi
strănutul - protejează căile nazale de xenobionţi
voma – protejează stomacul de nocivităţi
diareea - protejează intestinele de nocivităţi
inflamaţia – protejează organismul de xenobionţi
Слайд 42

C. REACŢII COMPENSATORII: asigură funcţia unei structuri lezate prin hiperfuncţia altor

C. REACŢII COMPENSATORII:
asigură funcţia unei structuri lezate prin hiperfuncţia

altor structuri intacte
Exemple:
eritrocitoza în vicii cardiace;
tahipneea în pneumonii
tahicardia în anemii
Слайд 43

D. REACŢII REPARATIVE: asigură restabilirea structurilor lezate şi restabilirea homeostaziei organismului.

D. REACŢII REPARATIVE:
asigură restabilirea structurilor lezate şi
restabilirea homeostaziei organismului.
Exemple:
regenerarea

plăgilor
reparaţia ADN afectat
cicatrizarea ulcerului gastric
Слайд 44

II.REACŢII PATOLOGICE REACŢII CALITATIV NEADECVATE: nu corespund caracterului factorului patogen Exemple:

II.REACŢII PATOLOGICE

REACŢII CALITATIV NEADECVATE:
nu corespund caracterului
factorului patogen
Exemple:

dilatarea vaselor sanguine
periferice la temperaturi
joase (în intoxicaţia cu alcool etilic)
Слайд 45

B. REACŢII CANTITATIV NEADECVATE: Intensitatea reacţiei nu corespunde forţei factorului patogen:

B. REACŢII CANTITATIV
NEADECVATE:
Intensitatea reacţiei nu corespunde forţei factorului

patogen:
REACŢII HIPOERGICE
Exemplu: lipsa febrei în bolile infecţioase
b. REACŢII HIPERERGICE
Exemplu: febra exagerat de înaltă
în bolile infecţioase
Слайд 46

STRUCTURA BOLII Leziuni + Reacţiile organismului = Proces patologic Procesul patologic

STRUCTURA BOLII

Leziuni + Reacţiile organismului =
Proces patologic
Procesul patologic

este nucleul bolii
Proces patologic + Reacţiile organismului = Boala
Слайд 47

SANOGENEZA GENERALĂ: ştiinţa despre legităţile restaurării homeostaziei organismului după acţiunea factorului patogen (însănătoşire)

SANOGENEZA GENERALĂ:
ştiinţa despre legităţile restaurării homeostaziei organismului după acţiunea factorului patogen

(însănătoşire)
Слайд 48

MECANISMELE SANOGENETICE PRIMARE reacţiile organismului de la momentul acţiunii factorului nociv

MECANISMELE SANOGENETICE PRIMARE
reacţiile organismului de la momentul acţiunii factorului

nociv şi până la dereglarea homeostaziei
MECANISME PRIMARE ADAPTATIVE
MECANISME PRIMARE PROTECTIVE
MECANISME PRIMARE COMPENSATORII
Слайд 49

MECANISMELE SANOGENETICE SECUNDARE: reacţiile organismului de la momentul dereglării homeostaziei şi

MECANISMELE SANOGENETICE SECUNDARE:
reacţiile organismului de la momentul dereglării homeostaziei

şi până la rezoluţia bolii (însănătoşire sau moarte)
MECANISME PROTECTIVE
MECANISME COMPENSATORII
MECANISME TERMINALE
Rezoluţia bolii depinde de raportul dintre mecanismele patogenetice şi sanogenetice.
Слайд 50

Rezoluţia bolii depinde de raportul dintre mecanismele patogenetice şi sanogenetice. Medicul

Rezoluţia bolii depinde de raportul dintre mecanismele patogenetice şi sanogenetice.
Medicul

prin tratamentul aplicat trebuie să atingă
2 ținte oportune:
Să atenueze până la anihilare evoluția procesului patologic
Să crească fezabilitatea proceselor sanogenetice
Слайд 51

Medicina bazată pe dovezi Medicină personalizată „ Este mult mai important

Medicina bazată pe dovezi Medicină personalizată

„ Este mult mai important

să știm ce persoană are boala, decât boala pe care o are persoana ”
Hippocrates (BC. 400)
Слайд 52

Medicină personalizată Medicina personalizată este o practică emergentă a medicinii, care

Medicină personalizată

Medicina personalizată este o practică emergentă a medicinii,

care utilizează profilul genetic al unui individ pentru a ghida deciziile luate în ceea ce privește prevenirea, diagnosticarea și tratamentul bolii
Слайд 53

TANATOGENEZA TANATOGENEZA – mecanismele generale iminente morții organismului; REANIMAREA ORGANISMULUI -

TANATOGENEZA

TANATOGENEZA – mecanismele generale iminente morții organismului;
REANIMAREA ORGANISMULUI - restaurarea

funcţiilor organismului pierdute în procesul de murire; readucerea la viaţă a organismului bazată pe cunoaşterea proceselor de murire.
Слайд 54

LEZIUNI CELULARE

LEZIUNI
CELULARE

Слайд 55

LEZIUNEA CELULARĂ Este modificarea persistentă a homeostaziei celulei de ordin biochimic,

LEZIUNEA CELULARĂ
Este modificarea persistentă a homeostaziei celulei de ordin
biochimic,

structural
și funcţional
care nu se include în spectrul modificărilor adaptive ale celulei
Слайд 56

Leziunea celulară Proces patologic MALADIE

Leziunea
celulară

Proces
patologic

MALADIE

Слайд 57

CLASIFICAREA LEZIUNILOR CELULARE: ►După consecutivitatea apariţiei: 1. leziuni primare (provocate de

CLASIFICAREA LEZIUNILOR CELULARE:

►După consecutivitatea apariţiei:
1. leziuni primare (provocate de

acţiunea nemijlocită a factorului nociv)
2. leziuni secundare
(provocate de leziunile primare).
Слайд 58

► După specificitate: 1. leziuni specifice (corespund calităţilor factorului nociv) 2.

► După specificitate:
1. leziuni specifice (corespund calităţilor factorului nociv)
2. leziuni nespecifice

(au acelaşi caracter pentru toţi factorii nocivi)
Слайд 59

► După reversibilitate: leziuni reversibile (celula revine la paternul normal după

► După reversibilitate:
leziuni reversibile (celula revine la paternul normal după înlăturarea

factorilor stresogeni)
2. leziuni ireversibile (celula moare)
Слайд 60

► După localizare: leziuni membranare leziuni mitocondriale leziuni lizozomale leziuni ale

► După localizare:
leziuni membranare
leziuni mitocondriale
leziuni lizozomale
leziuni ale nucleului (inclusiv leziuni mutaţionale)
leziuni

ale reticulului endoplasmatic şi aparatului Golgi
leziuni ale citoscheletului
Слайд 61

În relație cu structura celulară afectată se disting: Membranopatii Boli mitocondriale

În relație cu structura celulară afectată
se disting:
Membranopatii
Boli mitocondriale
Boli ale citoscheletuluii
Patologii

ale nucleului (boli ereditare) etc.
Слайд 62

Cauzele leziunilor celulare: factori mecanici (traume mecanice) factori fizici (combustii, congelaţie,

Cauzele leziunilor celulare:

factori mecanici (traume mecanice)
factori fizici (combustii, congelaţie, electrocutare);
factori osmotici

(citoliza);
radicali activi de oxigen (peroxidarea lipidelor, proteinelor);
factori infecţioşi (afecţiuni bacteriale, virale);
alergene (afecţiuni imunocitopatologice);
factori chimici (acizi, baze, toxine);
enzime endogene şi exogene (leziuni enzimatice);
hipoxia (leziuni hipoxice);
dismetabolisme generale (hiper- hipoglicemia, hiperlipidemia);
Слайд 63

Dezintegrarea membranei citoplasmatice CELULA Impact chimic Impact fizic Impact oxidativ Impact mecanic Impact enzimatic Impact xenobiotic

Dezintegrarea membranei citoplasmatice

CELULA

Impact
chimic

Impact
fizic

Impact
oxidativ

Impact
mecanic

Impact
enzimatic

Impact
xenobiotic

Слайд 64

Consecinţele dezintegrării citolemei: Dereglarea funcţiei pompelor şi canalelor membranare

Consecinţele dezintegrării citolemei:

Dereglarea funcţiei pompelor şi
canalelor membranare

Слайд 65

Pierderea potasiului intracelular – tulburări electrofiziologice Acumularea de sodiu intracelular –

Pierderea potasiului intracelular –
tulburări electrofiziologice
Acumularea de sodiu intracelular –
hiperosmolaritate

intracelulară,
gonflarea celulei,
citoliza osmogenă,
depolarizarea membranei
Слайд 66

Acumularea de Ca2+ în hialoplasmă – activarea enzimelor intracelulare: ATP-azelor –

Acumularea de Ca2+ în hialoplasmă –
activarea enzimelor intracelulare:

ATP-azelor – scindarea ATP, carență de energie;
proteazelor – autoliza celulei;
fosfolipazelor – dezintegrarea membranelor celulare;
endonucleazelor – scindarea bazelor nucleotidice ale ADN-ului (elementul trigger al apoptozei).
Слайд 67

Acumularea de Ca2+ în hialoplasmă Stocarea excesivă a cationului în mitocondrii

Acumularea de Ca2+ în hialoplasmă

Stocarea excesivă a cationului în mitocondrii

Decuplarea

oxidării-fosforilative
Periclitarea oxidării acizilor grași
Creșterea permeabilității membranei cristelor
Слайд 68

Acumularea intracelulară de ioni de hidrogen ►acidoza celulară cu pH ►inhibiţia

Acumularea intracelulară de ioni
de hidrogen
►acidoza celulară

cu pH < 6,0
►inhibiţia enzimelor glicolizei anaerobe ►deficit de energie
activarea enzimelor hidrolitice lizozomale → autoliza celulei
Слайд 69

Micşorarea rezistenţei electrice a membranei citoplasmatice spargerea electrică a membranei afectarea propagării electrice prin contact

Micşorarea rezistenţei electrice
a membranei citoplasmatice
spargerea electrică a membranei

afectarea propagării electrice

prin contact
Слайд 70

LEZIUNILE CITOSCHELETULUI Componenţa: microtubuli (20-25 nm microfilamente (15 nm) filamente de

LEZIUNILE CITOSCHELETULUI

Componenţa: microtubuli (20-25 nm
microfilamente (15 nm)
filamente de

actină şi miozină
Funcţiile citoscheletului:
menţine forma celulei
organizarea citoplasmei
asigură translocarea organitelor
asigură motilitatea celulei
(chimiotactismul, migrarea celulelor,
fagocitoza, pinocitoza)
Слайд 71

Leziunile citoscheletului: Imobilitatea spermatozoizilor (sterilitate masculină), Imobilitatea cililor vibratili (bronhoectazie), Imobilitatea

Leziunile citoscheletului:
Imobilitatea spermatozoizilor
(sterilitate masculină),
Imobilitatea cililor vibratili

(bronhoectazie),
Imobilitatea leucocitelor
(“leucocite leneşe”)
→ dereglarea fagocitozei
→ imunodeficienţă nespecifică
Слайд 72

Leziunile citoscheletului: Sistarea mitozei (nu se formează fusul mitotic) Modificarea formei

Leziunile citoscheletului:
Sistarea mitozei (nu se formează fusul mitotic)
Modificarea formei

eritrocitului (sferocite)
Afectarea contracției celulelor endoteliale în detrimentul schimbului de lichide și celule la nivelul sistemului de capilare
Слайд 73

LEZIUNILE NUCLEULUI CELULEI Cauzele - factori fizici, chimici, biologici. Manifestările morfologice

LEZIUNILE NUCLEULUI CELULEI

Cauzele - factori fizici, chimici, biologici.
Manifestările morfologice şi funcţionale:


condensarea şi marginlizarea cromatinei
cariopicnoza (micșorarea si ratatinarea nucleelor cu condensarea cromatinei)
cariorexis (dezintegrarea nucleului celular In fragmente bazofile)
carioliza (dizolvarea nucleului și dispariția acestuia)
Слайд 74

LEZIUNILE LIZOZOMILOR Destabilizarea membranei Labilizarea aparatului lizozomal (membrana nu mai poate

LEZIUNILE LIZOZOMILOR

Destabilizarea membranei
Labilizarea aparatului lizozomal (membrana nu mai poate asigura ermetizarea

enzimelor active)
Ieşirea hidrolazelor lizozomale (catepsinele, arilsulfatazele, lipazele etc.) în hialoplasmă
Efectul final ► AUTOLIZA CELULEI
Слайд 75

Слайд 76

LEZIUNILE MITOCONDRIILOR Intumescenţa (umflarea) mitocondriilor. Acumularea de calciu și acizi grași. Decuplarea oxidării - fosforilării.

LEZIUNILE MITOCONDRIILOR

Intumescenţa (umflarea) mitocondriilor.
Acumularea de calciu și acizi grași.
Decuplarea oxidării -

fosforilării.
Слайд 77

LEZIUNILE MITOCONDRIILOR Afectarea lanțului respirator și creșterea producției de radicali liberi

LEZIUNILE MITOCONDRIILOR

Afectarea lanțului respirator și creșterea producției de radicali liberi de

oxigen datorită blocării citocromoxidazelor și deficitului de coenzimă Q10.
Efectul final:
deficit de energie și exces de
radicali liberi de O2
Слайд 78

Essential Cell Biology (© Garland Science 2010)

Essential Cell Biology (© Garland Science 2010)

Слайд 79

Radicalii liberi de oxigen ● anionul superoxid (O2-) ● radicalul hidroxil

Radicalii liberi de oxigen
● anionul superoxid (O2-)
● radicalul hidroxil (OH-)
● peroxidul

de hidrogen (H2O2)
Instrument universal de leziune a celulei

▬ peroxidarea lipidelor din componența glicocalixului
▬ peroxidarea proteinelor intra- și extracelulare

Слайд 80

Слайд 81

Radicalii liberi de oxigen se formează continuu în cadrul: 1. Lanțului

Radicalii liberi de oxigen
se formează continuu în cadrul:
1. Lanțului respirator, când

preluarea electronului pierdut este afectată în baza incapacității reducătorilor (>80%).
2. Reacției de metabolizare a adeninei și guaninei de către hipo- și xantinoxidază.
3. Metabolizarea catecolaminelor.
4. Activării NADPH-oxidazei membranare.
Слайд 82

Impactul radicalilor liberi de oxigen asupra celulei sau organitelor ei se

Impactul radicalilor liberi de oxigen
asupra celulei sau organitelor ei
se consemnează

drept stres oxidativ:
Puterea stresului oxidativ este în raport direct cu fezabilitatea sistemului antioxidant:
Catalaza
Superoxid-dismutaza
Sistemul glutation-redox
Tioredoxina
Alpha-tocoferolul, vit. C, A
Coenzima Q10
Слайд 83

Leziunea ADN-ului mitocondrial: un patern important al bolilor mitocondriale ereditare sau

Leziunea ADN-ului mitocondrial:
un patern important al bolilor mitocondriale
ereditare

sau dobândite.
ADN-ul mitocondrial este mai vulnerabil decât
ADN-ul nuclear (de circa 10 ori).
Слайд 84

Leziunea ADN-ului mitocondrial: Cauzele principale: Accesul mult mai mare la radicalii

Leziunea ADN-ului mitocondrial:
Cauzele principale:
Accesul mult mai mare la radicalii liberi O2.
Prin

sarcina negativă a cristelor se concentrează un număr mare de cationi (circa 1000 ori mai mare comparativ cu alte organite) în detrimentul menținerii echilibrului osmotic.
Reducerea histonilor, proteinelor de protecție.
Слайд 85

Leziunea ADN-ului mitocondrial: Crește notabil producția de radicali liberi de oxigen.

Leziunea ADN-ului mitocondrial:
Crește notabil producția de radicali liberi de oxigen.
2. Se

impune prin afectarea metabolismului energetic.
3. Devine o cauză a declanșării procesului
neoplastic (e.g. carcinoma hepatică).
Слайд 86

Patern bioenergetic al cancerului – implicarea mitocondiilor Afectarea sintezei de ATP

Patern bioenergetic al cancerului –
implicarea mitocondiilor

Afectarea sintezei de ATP

Acumularea lactatului

și dezvoltarea acidozei

Inhibiția apoptozei și mitoza necontrolată
Activarea metaloproteinazelor matricei extracelulare
Alterarea spațiului intercelular și aparaiția condițiilor
pentru diseminarea procesului (metastazare)
4. Vasodilatarea care întreține creșterea tumorii

Слайд 87

Stresul oxidativ și deficitul energetic sunt factorii de bază ai leziunii

Stresul oxidativ și deficitul energetic sunt
factorii de bază ai leziunii celulare

în condițiile
de ischemie și hipoxie.
Diferite celule au toleranță (rezistență) distinctă la acțiunea alterativă a ischemiei și hipoxiei.
Celula musculară a gambei rezistă 2-3 ore.
Cardiomiocitul moare în curs de 20-30 min.
Neuronii SNC (în special ai scoarței) mor pe o perioadă de la 5-6 min până la 12 min.
Слайд 88

Impact asupra celulei Rezistența celulei Adaptarea celulei Leziune ireversibilă Leziune reversibilă Moarte Supraviețuire

Impact asupra celulei
Rezistența celulei
Adaptarea celulei
Leziune ireversibilă Leziune reversibilă
Moarte Supraviețuire

Слайд 89

Răspunsul celulei la acțiuni stresogene Reacții adaptive și compensatorii Reacții reparative Reacții protective

Răspunsul celulei la acțiuni stresogene

Reacții
adaptive și
compensatorii

Reacții
reparative

Reacții
protective

Слайд 90

REACŢIILE FIZIOLOGICE CELULARE I. REACŢIILE CELULARE ADAPTATIVE ŞI COMPENSATORII. Mobilizarea moleculelor

REACŢIILE FIZIOLOGICE CELULARE

I. REACŢIILE CELULARE ADAPTATIVE ŞI COMPENSATORII.
Mobilizarea moleculelor şi

organitelor „de rezervă”
Hiperactivitatea metabolică:
sinteza c-AMP - activarea organitelor celulare - intensificarea oxidării şi sintezei de ATP – crearea rezervelor intracelulare de substanţe şi energie - asigurarea reacţiilor celulare compensatorii şi reparative.
Слайд 91

REACŢIILE FIZIOLOGICE CELULARE 3. Hipertrofia adaptativă a organitelor 4. Hiperplazia mitocondriilor.

REACŢIILE FIZIOLOGICE CELULARE
3. Hipertrofia adaptativă a organitelor
4. Hiperplazia

mitocondriilor.
5. Atrofia adaptativă a unor organite
Efectul final pozitiv - „însănătoşirea” celulei;
la insuficienţa reacţiilor fiziologice – distrofie, apoptoză, necroză.
Слайд 92

II. REACŢII CELULARE REPARATIVE 1. regenerarea mitocondriilor 2. reparaţia ADN: →

II. REACŢII CELULARE REPARATIVE
1. regenerarea mitocondriilor
2. reparaţia ADN:


→ clivarea secvenţei lezate din ADN
(endonucleazele);
→ dezintegrarea secvenţei clivate de ADN
(exonucleazele);
→ reconstrucţia secvenţei normale de ADN
(ADN-polimerazele);
→ inserarea secvenţei reconstruite în
molecula de ADN (ligazele).
Слайд 93

II. REACŢII CELULARE REPARATIVE 3. reparaţia plasmolemei – reintegrarea fizico-chimică; „amputarea”

II. REACŢII CELULARE REPARATIVE
3. reparaţia plasmolemei –
reintegrarea

fizico-chimică;
„amputarea” membranei”;
resinteza fosfolipidelor, colesterolului şi proteinelor membranare.
Слайд 94

III. REACŢIILE CELULARE PROTECTIVE Sistemele antioxidante se activează la acţiunea prooxidanţilor:

III. REACŢIILE CELULARE PROTECTIVE

Sistemele antioxidante
se activează la acţiunea prooxidanţilor:
-inflamaţia,
-fagocitoza,


-razele ionizante,
-hipoxia,
-hiperoxia,
-intoxicaţii
Слайд 95

III. REACŢIILE CELULARE PROTECTIVE 2. Antioxidanţii naturali : alfa-tocoferolul Vitamina A

III. REACŢIILE CELULARE PROTECTIVE

2. Antioxidanţii naturali :
alfa-tocoferolul
Vitamina A
Vitamina

K
Vitamina Q (ubikinonul)
superoxiddismutaza
glutationperoxidaza
catalaza
selenul
globulinele fazei acute ceruloplasmina, transferina
acidul ascorbic
Слайд 96

3. Stabilizatorii membranei lizozomale – (la acţiunea labilizatorilor membranei - inaniţia,

3. Stabilizatorii membranei lizozomale –
(la acţiunea labilizatorilor membranei - inaniţia,

hipoxia, acidoza celulară, micotoxine, endotoxine, cancerigene, fosfolipaze, radicali liberi de oxigen)
Stabilizatorii naturali:
glucocorticoizii
colesterolul
alfa-tocoferolul.
Слайд 97

4. Proteinele şocului termic hsp 84-110 Kda: menţin reacția de stres

4. Proteinele şocului termic
hsp 84-110 Kda: menţin reacția de stres

în diapazon fiziologic
hsp 70 Kda – șaperoane:
foldingul proteinelor intracelulare:
formarea şi menţinerea structurii terţiare a
proteinelor intracelulare
protejează de agregare şi denaturare proteinele sintetizate în ribozomi în calea lor spre organitele de destinaţie
Слайд 98

4. Proteinele şocului termic ►solubilizează proteinele intracelulare („şine moleculare”) ► induc

4. Proteinele şocului termic
►solubilizează proteinele intracelulare („şine moleculare”)

induc liza proteinelor denaturate ireversibil
►induc resinteza proteinelor normale
► induc apoptoza în leziuni celulare ireversibile
► protejează nucleoproteidele de mutaţii
► stabilizează citoscheletul
►stopează mitoza celulelor afectate
Слайд 99

● ● Receptorul nuclear de tip 1 și proteina heat-shock



Receptorul nuclear de tip 1 și proteina heat-shock

Слайд 100

5. Genele imediate ale reacţiei reparative Genele c- fos şi c-jun

5. Genele imediate ale reacţiei reparative
Genele c- fos şi c-jun

(cr.14):
c- fos şi c-jun → AP1 (adaptive protein)→factor de transcripție
→ În embriogeneză - reglatori ai proliferării
şi morţii celulare.
→ În celule mature cu activitate proliferativă joasă sunt suprimate;
→În ţesuturile cu activitate mitotică permanentă
(epidermă) c-fos este expresată permanent.
►În celulele mature se activează la leziuni celulare.
→În neuroni c-fos este „gena morţii” (apoptozei) și
se activează în ischemie şi boli degenerative.
Слайд 101

5. Genele imediate ale reacţiei reparative Genele MYC (c-myc, n-myc, l-myc)→cr.8

5. Genele imediate ale reacţiei reparative
Genele MYC (c-myc, n-myc, l-myc)→cr.8

reglează multiplicarea celulară (proto-oncogen)
Genele nur-77
- în stres codifică receptorii steroizi nucleari de tip 1
Слайд 102

6. Antioncogenele (supresorii tumorilor) Anti-oncogena Rb (retinoblasoma) produce proteina p53 care

6. Antioncogenele (supresorii tumorilor)
Anti-oncogena Rb (retinoblasoma)
produce proteina

p53 care
reglează stabilitatea genetică:
→ în caz de mutaţii opreşte
ciclul mitotic în faza G1
→→ induce reparaţia greşelei
sau
declanșează apoptoza.
Слайд 103

7. Antigenul celulelor bătrâne (proteinele pistei III) Proteina citoplasmatică (canal ionic):

7. Antigenul celulelor bătrâne
(proteinele pistei III)
Proteina citoplasmatică (canal ionic):


(în celulele tinere acest antigen este „ascuns”;
se expresează doar pe celulele bătrâne la
expirarea vieţii ontogenetice);
Antigenul expresat (“demascat”) interacţionează cu autoanticorpii naturali – opsonizarea celulelor bătrâne, fagocitoza de macrofage dotate cu receptori naturali
►moarte violentă programată
Слайд 104

8. Declanșarea răspunsului inflamator: ● Componentele celulei bacteriene (“PAMP – Pathogen-associated

8. Declanșarea răspunsului inflamator:
● Componentele celulei bacteriene (“PAMP – Pathogen-associated molecular

pattern”): LPS, lipoproteine, acidul lipoteihoic, flagelina, acizii nucleiciprodusele dezintegrării celulare
● Componentele celulelor umane stresate, lezate, infectate sau transformate
“DAMP -damage-associated molecular pattern”:
proteinele şocului termic, fosfolipidele membranare etc.
Слайд 105

9. Demararea apoptozei: Factori patogeni Leziuni celulare ireversibile Mutaţii nonvitale Infectarea cu viruşi -

9. Demararea apoptozei:
Factori patogeni
Leziuni celulare ireversibile
Mutaţii nonvitale
Infectarea cu viruşi -


Слайд 106

FIAT LUX

FIAT
LUX

Слайд 107

PROCESE PATOLOGIE TIPICE CELULARE

PROCESE
PATOLOGIE
TIPICE
CELULARE

Слайд 108

reprezintă consecința incompetenței sistemelor de control al homeostaziei celulei în cadrul

reprezintă consecința incompetenței sistemelor de control al homeostaziei celulei în cadrul

acțiunii factorilor de intensitate înaltă ce amenință supraviețuirea celulei:
-distrofia
-apoptoza
-autofagia
-necroza
Слайд 109

FACTORI ALTERATIVI ENDOGENI ȘI EXOGENI Distrofii Apoptoză Necroză Necroză

FACTORI ALTERATIVI ENDOGENI ȘI EXOGENI

Distrofii

Apoptoză

Necroză

Necroză

Слайд 110

DISTROFIA (DISMETABOLISMELE) dereglări persistente ale metabolismului celular sau ale matricei extracelulare (MEC) dereglări funcţionale modificări structurale

DISTROFIA
(DISMETABOLISMELE)
dereglări persistente ale metabolismului celular sau ale matricei extracelulare (MEC)
dereglări

funcţionale
modificări structurale
Слайд 111

DISTROFIA (DISMETABOLISMELE) Are la bază fenomenul de acumulare excesivă sau de

DISTROFIA
(DISMETABOLISMELE)
Are la bază fenomenul de acumulare excesivă sau de deficit

a diferitor
substanțe organice în celulă
Слайд 112

Paternul distrofiilor în patologie: Distrofia hepatocitului (ficatului) Distrofia cardiomiocitului (miocardului) Distrofia

Paternul distrofiilor în patologie:
Distrofia hepatocitului (ficatului)
Distrofia cardiomiocitului (miocardului)
Distrofia

nefrocitrlor ( rinichiului)
Distrofia gonadelor
Distrofia suprarenalelor etc.
Слайд 113

Distrofia mușchiului scheletic. Deficit de distrofină. Deficit de celule satelit (celule

Distrofia mușchiului scheletic.
Deficit de distrofină.
Deficit de celule
satelit (celule stem).
Deficit

de mioblaste ce
trebuie să repară injuriile musculare.
Слайд 114

CLASIFICAREA DISTROFIILOR: După etiologie: distrofii congenitale (enzimopatii congenitale) distrofii achiziţionate (tulburări dobândite)

CLASIFICAREA DISTROFIILOR:

După etiologie:
distrofii congenitale
(enzimopatii congenitale)
distrofii achiziţionate
(tulburări dobândite)

Слайд 115

CLASIFICAREA DISTROFIILOR: După metabolismul primordial afectat: distrofii lipidice - distrofii glucidice

CLASIFICAREA DISTROFIILOR:

După metabolismul primordial afectat:
distrofii lipidice
- distrofii glucidice


distrofii proteice
distrofii hidroelectrolitice
distrofii mixte
Слайд 116

ETIOLOGIA DISTROFIILOR: Defecte ereditare – enzimopatii congenitale Leziunile celulare Dereglări primare

ETIOLOGIA DISTROFIILOR:

Defecte ereditare – enzimopatii congenitale
Leziunile celulare
Dereglări primare ale metabolismului

celular
Dereglări primare ale metabolismului general (dismetabolisme integrale)
Слайд 117

PATOGENIA DISTROFIILOR: Lipsa enzimelor intracelulare de ex., lipsa glucozo-6-fosfatazei → imposibilitatea

PATOGENIA DISTROFIILOR:
Lipsa enzimelor intracelulare
de ex., lipsa glucozo-6-fosfatazei → imposibilitatea

glicogenolizei →
acumularea de glicogen în hepatocite (e.g. glicogenoze)
Слайд 118

Defecte enzimatice sau foldingul defectuos al proteinelor intracelulare (efectul redus al

Defecte enzimatice sau foldingul defectuos al proteinelor intracelulare (efectul redus al

chaperonilor):
sinteza de proteine anormale
acumularea proteinelor periclitate structural și funcțional

PATOGENIA DISTROFIILOR:

Слайд 119

Radicalii liberi (stres oxidativ) leziuni celulare inactivarea enzimelor surplusul de substanţe nesolicitate distrofii PATOGENIA DISTROFIILOR:

Radicalii liberi (stres oxidativ)
leziuni celulare
inactivarea enzimelor
surplusul de substanţe

nesolicitate
distrofii

PATOGENIA DISTROFIILOR:

Слайд 120

Acumularea intracelulară a calciului activarea nesancţionată a enzimelor degradarea componentelor celulare

Acumularea intracelulară a calciului
activarea nesancţionată a enzimelor
degradarea

componentelor celulare
(AMP, proteine, fosfolipide, acizi nucleici)
distrofii

PATOGENIA DISTROFIILOR:

Слайд 121

Acidoza intracelulară inactivarea enzimelor citozolice inhibiţia reacţiilor anabolice intensificarea catabolismului DISTROFII PATOGENIA DISTROFIILOR:

Acidoza intracelulară
inactivarea enzimelor citozolice
inhibiţia reacţiilor anabolice

intensificarea catabolismului
DISTROFII

PATOGENIA DISTROFIILOR:

Слайд 122

Mecanismul lizozomal destabilizarea (sau labilizarea) membranei lizozomale ieşirea în hialoplasmă a

Mecanismul lizozomal
destabilizarea (sau labilizarea)
membranei lizozomale
ieşirea în hialoplasmă a


enzimelor lizozomale
autodigestia şi autoliza parțială a celulei
DISTROFII

PATOGENIA DISTROFIILOR:

Слайд 123

Surplusul de acizi graşi: acidoza intracelulară; formarea de peroxizi ai lipidelor

Surplusul de acizi graşi:
acidoza intracelulară;
formarea de peroxizi ai lipidelor


(e.g. dialdegida malonică);
destabilizarea membranelor biologice;
saponificarea cu cationii intracelulari;
decuplarea oxidării – fosforilării;
carență de energie;
►Distrofii

PATOGENIA DISTROFIILOR:

Слайд 124

Surplusul de catecolamine: activarea funcţiei celulei activarea lipolizei intracelulare acumularea acizilor

Surplusul de catecolamine:
activarea funcţiei celulei
activarea lipolizei intracelulare

acumularea acizilor graşi
acumularea ionilor de calciu
deficit energetic
activarea stresului oxidativ
►Distrofii

PATOGENIA DISTROFIILOR:

Слайд 125

▬ Dereglarea proceselor de exocitoză privind eliminarea cataboliţilor ▬ activitatea slabă

▬ Dereglarea proceselor de exocitoză
privind eliminarea cataboliţilor

activitatea slabă a arilsulfatazelor (A,B) lizozomale sau accesul insuficient al substratului la aceste enzime
acumularea intracelulară a lipofuscinei
(glicoproteină de ultraj pentru celulă și
marker al senescenței ei premature)

PATOGENIA DISTROFIILOR:

Слайд 126

PREZENȚA LIPOFUSCINEI PATOGENIA DISTROFIILOR: Accelerează procesul de îmbătrânire a celulei și precondiționează dezvoltarea DISTROFIILOR

PREZENȚA LIPOFUSCINEI

PATOGENIA DISTROFIILOR:

Accelerează procesul de îmbătrânire a celulei
și
precondiționează dezvoltarea
DISTROFIILOR

Слайд 127

Avitaminoze Intoxicaţii inactivarea enzimelor → acumularea de substanţe nesolicitate → → distrofii

Avitaminoze
Intoxicaţii
inactivarea enzimelor →
acumularea de substanţe nesolicitate →


→ distrofii
Слайд 128

Hipoxia generală Hipoxia regională Deficitul energetic → Compromiterea pompelor și sistemelor

Hipoxia generală Hipoxia regională

Deficitul energetic
→ Compromiterea pompelor și sistemelor energo-dependente
→Acumularea

de substanţe nesolicitate
► ► ► ► ► Distrofii
Слайд 129

Modificările metabolice integrale Hiperlipidemia - infiltraţia (distrofia) grasă sau cu grăsimi

Modificările metabolice integrale
Hiperlipidemia - infiltraţia (distrofia)
grasă sau

cu grăsimi
Hipercolesterolemia -
aterogenitate
Galactozemia –
infiltraţia cu galactoză şi
produşii de degradare
Слайд 130

MANIFESTĂRILE DISTROFIILOR CELULARE: Manifestările biochimice ▬ diminuarea activităţii enzimelor → acumularea

MANIFESTĂRILE DISTROFIILOR CELULARE:

Manifestările biochimice
▬ diminuarea activităţii enzimelor →
acumularea substanţelor nesolicitate


(proteine, glucide, lipide)
▬ denaturarea substanţelor intracelulare
▬ sinteza substanţelor anormale
▬ acumularea cataboliţilor
(corpi cetonici, acid uric)
▬ acumularea xenobioticilor
Слайд 131

MANIFESTĂRILE DISTROFIILOR CELULARE: Manifestările funcţionale: diminuarea funcţiei celulei Manifestările morfologice: depuneri

MANIFESTĂRILE DISTROFIILOR CELULARE:

Manifestările funcţionale:
diminuarea funcţiei celulei
Manifestările morfologice:


depuneri intracelulare de substanţe native, substanţe modificate, substanţe transformate și, respectiv, leziunile organitelor celulare.
Слайд 132

CONSECINŢE FINALE ale dismetabolismelor ireversibile ►Apoptoza moarte celulară reversibilă ►Autofagie moarte

CONSECINŢE FINALE
ale dismetabolismelor ireversibile
►Apoptoza moarte celulară reversibilă
►Autofagie moarte celulară

reversibilă
►Oncoză moarte celulară reversibilă
►Netoză moarte celulară ireversibilă
►Piroptoză moarte celulară reversibilă
►Necroza moarte celulară ireversibilă
Слайд 133

Слайд 134

APOPTOZA Moarte curată a celulei. Din greacă: Frunzele cad și părăsesc copacul.

APOPTOZA

Moarte curată a celulei.
Din greacă:
Frunzele cad și părăsesc

copacul.
Слайд 135

APOPTOZA APOPTOZA – moartea programată a celulei prin activarea mecanismului genetic

APOPTOZA

APOPTOZA – moartea programată a celulei
prin activarea mecanismului

genetic apoptogen
OBIECTIVUL APOPTOZEI: menţinerea homeostaziei celulare cantitative şi calitative.
Слайд 136

APOPTOZA Apoptoza a fost descoperită ca fenomen iminent moții celulare (și

APOPTOZA

Apoptoza a fost descoperită ca fenomen iminent moții celulare

(și opus fenomenului de hiperplazie) în 1972 de către John Kerr și Alastair Currie.
Publicația în Nature.
În 2002 a fost oferit premiul Nobel:
* Sydney Brenner
* John Sulston
* Robert Horvitz
Proteina p53- molecula anului 2002
Слайд 137

APOPTOZA Fiziologică – pentru menținerea unui număr adecvat de celule corespunzător

APOPTOZA

Fiziologică – pentru menținerea unui număr adecvat de celule corespunzător

cerințelor organului în dependență de vârstă și travaliul metabolic-funcțional.
Patologică – indusă de acțiunea unor factori ce compromit homeostazia celulei și pun viața ei în pericol.
Слайд 138

APOPTOZA noțiuni generale Durează de la 24 ore până la 72

APOPTOZA noțiuni generale

Durează de la 24 ore până la 72 de

ore.
Se referă la un grup mic de celule.
Prin apoptoză nu se produce careva impact asupra celulor vecine –
moarte curată.
Слайд 139

Apoptoza fiziologică - embriogeneză

Apoptoza fiziologică - embriogeneză

Слайд 140

Apoptoza fiziologică Involuția țesuturilor hormon dependente. Involuția glandei mamare după sistarea

Apoptoza fiziologică
Involuția țesuturilor hormon dependente.
Involuția glandei mamare după sistarea hrănirii

la sân. Apoptoza prostatei la castrare.
Apoptoza foliculelor ovariene în menopauză.
Apoptoza neutrofilelor după eradicarea focarului inflamator-infecțios.
Apoptoza limfocitelor hiper-reactive pentru a preveni procesul autoimun.
Apoptoza limfocitelor areactive.
Слайд 141

Apoptoza fiziologică Hormonul masculin sintetizat de celulele Sertoli imature (ontogeneza intrauterină)

Apoptoza fiziologică
Hormonul masculin sintetizat de celulele Sertoli imature (ontogeneza intrauterină) induce

apoptoza celulelor ductelor Muller.
Astfel se creează condițiile pentru dezvoltarea normală a fătului masculin, la prezența garniturii XY.
Слайд 142

Apoptoza patologică Apoptoza celulelor cu leziuni ireversibile (injuriile ADN, foldingul periclitat

Apoptoza patologică
Apoptoza celulelor cu leziuni ireversibile (injuriile ADN, foldingul periclitat al

proteinelor citoplasmatice).
Apoptoza în cancer.
Apoptoza în impact viral.
Apoptoza în distrofiile celulare.
Apoptoza în radiație.
Слайд 143

APOPTOZA Proces ireversibil Proces reversibil Decisiv este raportul dintre: sistemele antiapoptocie

APOPTOZA

Proces
ireversibil

Proces
reversibil

Decisiv este raportul dintre:
sistemele antiapoptocie și proapoptotice


puterea stimulilor pro-apoptotici
capacitatea energetică a celulei
Слайд 144

HOMEOSTAZIA CELULARĂ CANTITATIVĂ Se efectuează prin moartea celulelor normale, numărul cărora

HOMEOSTAZIA CELULARĂ CANTITATIVĂ

Se efectuează prin moartea celulelor normale, numărul cărora

depăşeşte necesitatea funcţională actuală
(involuţia post-partum a miometrului;
a glandei mamare după lactație;
involuţia de vârstă a timusului;
involuţia muşchilor scheletului în imobilizarea corpului).
Слайд 145

HOMEOSTAZIA CELULARĂ CALITATIVĂ Se efectuează prin: eliminarea din populaţie a celulelor

HOMEOSTAZIA CELULARĂ CALITATIVĂ

Se efectuează prin:
eliminarea din populaţie a celulelor anormale și

indizerabile la momentul actual în țesutul concret;
celulelor cu leziuni ireversibile;
celulelor cu mutaţii letale;
celulelor cu defecte ireparabile;
celulelor malignizate;
celulelor infectate cu microbi şi viruşi.
Слайд 146

CAUZELE APOPTOZEI SEMNALE APOPTOTICE POZITIVE SEMNALE APOPTOTICE NEGATIVE

CAUZELE APOPTOZEI
SEMNALE APOPTOTICE POZITIVE
SEMNALE APOPTOTICE NEGATIVE

Слайд 147

Semnale apoptogene pozitive: leziuni celulare ireversibile, celule cu mutaţii, celule cu

Semnale apoptogene pozitive:
leziuni celulare ireversibile,
celule cu mutaţii,
celule cu

defecte,
celule malignizate,
celule infectate cu microbi şi virusuri,
unii hormoni (ex. cortuzolul)
deficit energetic
exces de TNF-α
exces de radicali liberi de oxigen
Слайд 148

Semnalelor apoptogene negative: (lipsa lor declanșează apoptoza) 1. Factorii de creştere

Semnalelor apoptogene negative:
(lipsa lor declanșează apoptoza)
1. Factorii de

creştere celulară,
2. Hormonii tropi pentru anumite organe:
ACTH – pentru corticosuprarenale;
TSH – pentru tiroidă;
androgenele – pentru prostată;
estrogenele – pentru endometriu;
prolactina – pentru glanda mamară
Слайд 149

Аndrogeni - Аndrogeni Аndrogeni Inhibiția apoptozei celuleor prostatei Activația apoptozei celuleor

Аndrogeni

- Аndrogeni

Аndrogeni

Inhibiția apoptozei
celuleor prostatei

Activația apoptozei
celuleor prostatei

Аctivația apoptozei
celuleor folicululuui
ovarian

Слайд 150

Când celula decide să moară? Retragerea semnalelor negative Acțiunea semnalelor pozitive

Când celula decide să moară?

Retragerea semnalelor negative
Acțiunea semnalelor pozitive

Слайд 151

Fazele apoptozei: 1. Inițiere sau declanșare (activarea caspazelor): 1.a. Calea intrinsecă

Fazele apoptozei:
1. Inițiere sau declanșare (activarea caspazelor):
1.a. Calea intrinsecă
1.b. Calea

extrinsecă
2. Faza de execuție (clivarea structurilor celulare de către caspazele activate).
Слайд 152

Слайд 153

CAUZELE APOPTOZEI Factorii comuni de inducție a apoptozei: Sistarea acțiunii factorilor

CAUZELE APOPTOZEI

Factorii comuni de inducție a apoptozei:
Sistarea acțiunii factorilor de

creștere
Detașarea celulei de la matricea extracelulară
Cortizolul
Radiația
Radicalii liberi de oxigen
Virusurii
Слайд 154

Moarte celulară prin suicid -Semnale interne (apoptoză declanșată prin mecanism intrinsec)

Moarte celulară prin suicid
-Semnale interne (apoptoză declanșată prin mecanism intrinsec)


-Semnale externe (apoptoză declanșată prin mecanism extrinsec)
Слайд 155

Caspazele – mediatorii apoptozei Cysteine-dependent aspartate-directed proteases Caspazele 1,2,8,9,10 – faza

Caspazele – mediatorii apoptozei
Cysteine-dependent aspartate-directed proteases
Caspazele 1,2,8,9,10 – faza de

inițiere
Caspazele 3,6,7 – faza de execuție
Слайд 156

Mecanisme de activare a caspazelor Clivarea proteolitică e.g. pro-caspaza 3 Trimerizare

Mecanisme de activare a caspazelor

Clivarea proteolitică
e.g. pro-caspaza 3

Trimerizare

+ clivare
e.g. pro-caspaza 8

Autoactivarea
e.g. caspaza 9

Слайд 157

Apoptoza intrinsecă Mediată prin citocromul c care iese din mitocondrii grație

Apoptoza intrinsecă

Mediată prin
citocromul c care iese
din mitocondrii grație
creșterii permeabilității

Factorul trigger


afectarea mitocondriilor
și carența de ATP

Activarea caspazei 9

Activarea în cascadă
a caspazelor ce
rezultă în activarea
Caspazei 3

Слайд 158

Apoptoza intrinsecă Activarea Apaf1 apoptosis activated factor 1 Citocromul c Apaf-1

Apoptoza intrinsecă

Activarea Apaf1
apoptosis activated
factor 1

Citocromul c

Apaf-1 + citocromul c
=

apoptosoma

Activarea
Caspazei 9

Слайд 159

MAC - poarta de eliberare a citocromului c mitochondrial apoptosis channels

MAC - poarta de eliberare a citocromului c
mitochondrial apoptosis channels
Bcl2, Bcx

– închid MAC
Bak, Bax Bid – deschid MAC
Слайд 160

Слайд 161

Apoptoza extrinsecă Mediată prin receptorii Death de pe membrană (familia receptorilor

Apoptoza extrinsecă

Mediată prin receptorii
Death de pe membrană
(familia receptorilor
TNF-alpha)
TNF-R și

Fas receptor

Factorul trigger
principal – TNF-alpha

FADD –
Fas Associated Death Domain
Activarea caspazei 8

Activarea
Caspazei 3
Programul
de execuție (C3,6,7)

Слайд 162

Слайд 163

Ligand-induced cell death “The death receptors” Ligand-induced trimerization FasL Trail TNF

Ligand-induced cell death

“The death receptors”

Ligand-induced trimerization

FasL
Trail
TNF

Слайд 164

Death receptorul din familia TNF-alpha este un receptor trans-membranar bogat la

Death receptorul din familia TNF-alpha este un receptor trans-membranar bogat la

exterior în cisteină.
Partea citozolică se numește Death-Domain și conține circa 80 de aminoacizi.
Perechele ligand-receptor mai importante
FasL/FasR (CD95) /FAS- fatty acid synthetase/
TNF-α/TNFR1,
Apo3L/DR3,
Apo2L/DR4
Apo2L/DR5
Слайд 165

Apoptoza extrinsecă Inactivarea caspazei 8 FLIP Reducerea sau sistarea APOPTOZEI intrinseci

Apoptoza extrinsecă

Inactivarea caspazei 8

FLIP

Reducerea sau sistarea
APOPTOZEI intrinseci
Inhibiția apoptozei
extrinseci

deoarece
micșorează permeabilitatea
membranei Mit. și
eliberarea citocromului c
Слайд 166

Apoptoză: Patogenie generală Ligand Fragmentarea ADN Liza ADN “Calea extrinsecă” “Calea

Apoptoză: Patogenie generală

Ligand

Fragmentarea ADN
Liza ADN

“Calea extrinsecă”

“Calea intrinsecă”

Alterarea
mitocondrială

Granzyme B

Caspaza 1

Слайд 167

NK (natural killer) Celulă infectată Celulă bătrână Expresează glicanul-N ca receptor

NK (natural killer)

Celulă infectată
Celulă bătrână
Expresează glicanul-N
ca receptor CD337

Limfocitul T-citotoxic
CD8

Intrarea granzimelor
A și

B

Eliberează perforină

Gr. B activează caspazele 1 și 10

APOPTOZĂ

Слайд 168

Слайд 169

Слайд 170

Cortizolul induce apoptoza (e.g. limfocitelor) prin declanșarea ambelor căi

Cortizolul induce apoptoza (e.g. limfocitelor) prin declanșarea ambelor căi

Слайд 171

Impactul fatal inflamator/infecțios asupra celulei poate fi mediat prin apoptoză, denumită

Impactul fatal inflamator/infecțios asupra celulei
poate fi mediat prin apoptoză, denumită

piroptoză

Inflamasomul

Activarea caspazei 1

Atacul factorului biologic
sau a factorului de inducere
a inflamației

Activarea caspazelor
de execuție: 3,6,7

Formarea Il-1 și Il-18,
mediatori ai inflamației

Piroptoza

Слайд 172

Apoptoza este o „moarte curată”. Corpii apoptotici sunt fagocitați de către

Apoptoza este o „moarte curată”.
Corpii apoptotici sunt fagocitați de către macrofage


Macrofagele pot recunoaște celulele apoptotice și corpii apoptotici datorită
expresiei pe membrană a unui receptor special – fosfatidilserina (glicoproteină).

Слайд 173

Слайд 174

Слайд 175

Fosfasfotidilserina este expresată de celulele infectate cu virus, de celulele tumorale, de celulele cu leziuni ireversibile.

Fosfasfotidilserina este expresată de celulele infectate cu virus, de celulele tumorale,

de celulele cu leziuni ireversibile.
Слайд 176

Flopaza – o enzimă membranară, care asigură expresia fosfatidilserinei prin transportul

Flopaza – o enzimă membranară, care asigură expresia fosfatidilserinei prin transportul

activ cu utilizarea ATP (translocarea) acestei glicoproteine din citozol prin glicocalix pe suprafața membranei externe.
Astfel, flopaza menține efect pro-apoptotic.
Flipaza – o altă enzimă membranară asigură prin uz de ATP relația inversă: transportul fosfatidilserinei de pe suprafața membranei în partea citozolică.
Astfel, flipaza menține efect anti-apoptotic.
Слайд 177

Scramblasa – o enzimă. Asigură transportul bidirecțional al fosfatidilserinei fără uz de ATP.

Scramblasa
– o enzimă.
Asigură
transportul
bidirecțional al fosfatidilserinei
fără uz

de ATP.
Слайд 178

Fosfasfotidilserina este factorul triger al morții eritrocitului, celulei anucleate — ERIPTOZA.

Fosfasfotidilserina este factorul triger al morții eritrocitului, celulei anucleate — ERIPTOZA.

Слайд 179

Слайд 180

Actorii principali ai APOPTOZEI CaspaCaspazele Proteinele adaptor (p53) TNF & TNFR

Actorii principali ai
APOPTOZEI

CaspaCaspazele
Proteinele adaptor (p53)
TNF & TNFR CD95
Bak și

Bax - sistemul pro-apoptotic
Bcl-2 Bcl-2 – sistemul anti-apoptotic
Слайд 181

P53 și Apoptoza: dualitate eligibilă ●p53 arestează creșterea celulară între fazele

P53 și Apoptoza: dualitate eligibilă

●p53 arestează creșterea celulară între
fazele

G1 și S ale ciclului celular.

●Aceasta permite repararea ADN

●Dacă injuria este prea mare, atunci p53 activează gena de control al suicidului.
Sunt activate genele Bax.

Слайд 182

PATOGENIA APOPTOZEI: Condiţie necesară pentru evoluția şi finalizarea apoptozei – păstrarea

PATOGENIA APOPTOZEI:

Condiţie necesară pentru evoluția şi finalizarea apoptozei –

păstrarea energogenezei celulare critice (10-15% de ATP) necesară pentru realizarea lizei adecvate a structurilor celulare.
În caz de lipsă de energie apoptoza iniţiată trece la necroza celulei.
Слайд 183

PATOGENIA APOPTOZEI: Continuum: Apoptoză – Necroză Incompetența caspazelor și penurie de ATP

PATOGENIA APOPTOZEI:

Continuum:
Apoptoză – Necroză
Incompetența caspazelor și penurie de ATP


Слайд 184

Anomaliile apoptozei: Refracteritatea programului apoptogen la stimulii apoptogeni pozitivi → lipsa

Anomaliile apoptozei:

Refracteritatea programului apoptogen
la stimulii apoptogeni pozitivi
→ lipsa

apoptozei
→ supravieţuirea şi acumularea populaţiei de celule mutante, malignizate, infectate, defectuoase, purtătoare de antigen non-self etc.
Слайд 185

Anomaliile apoptozei: Accelerarea sau declanşarea nesancţionată a apoptozei → celulelor viabile

Anomaliile apoptozei:

Accelerarea sau declanşarea nesancţionată a apoptozei
→ celulelor viabile şi

sănătoase:
boli degenerative (de ex., Altzheimer)
Слайд 186

NECROZA CELULARĂ NECROZA – moartea celulei, a unei părţi sau a

NECROZA CELULARĂ
NECROZA – moartea celulei, a unei părţi sau a întregului

organ în organismul viu.
ETIOLOGIA NECROZEI:
factorii nocivi, care provoacă leziuni
celulare ireversibile;
factorii nocivi, care provoacă
distrofii celulare
Слайд 187

PATOGENIA NECROZEI: Spre deosebire de apoptoză în necroză ținta este membrana

PATOGENIA NECROZEI:

Spre deosebire de apoptoză în necroză ținta este

membrana celulară!
perioada „bolii celulei” –
leziuni celulare neletale, distrofii;
Слайд 188

perioada necrobiozei (agonia celulară) stresul oxidativ; dishomeostazii electrolitice intracelulare (Na+, Ca2+,

perioada necrobiozei (agonia celulară)
stresul oxidativ;
dishomeostazii electrolitice intracelulare (Na+, Ca2+,

K+, H+) ;
intumescenţa citoplasmei (oncoza celulei);
destabilizarea lizozomilor; intumescenţa
mitocondriilor - deficit energetic (ATP sub 10%)
activizarea reacţiilor anaerobe –
acidoza intracelulară –
inhibiţia enzimelor glicolizei anaerobe –
penurie absolută de energie
În perioada „agoniei celulare este posibilă
„reanimarea celulei”.
Слайд 189

3. moartea celulei - sistarea activităţilor vitale a celulei; procesul crucial – sistarea funcţiei mitocondriilor

3. moartea celulei -
sistarea activităţilor vitale a celulei;
procesul crucial

– sistarea funcţiei mitocondriilor
Слайд 190

4. Perioada post-mortem dezintegrarea citoplasmei: intumescenţa, plasmorexia, plasmoliza; dezintegrarea organitelor celulare

4. Perioada post-mortem
dezintegrarea citoplasmei: intumescenţa, plasmorexia, plasmoliza;
dezintegrarea organitelor

celulare (reticulul endoplasmatic, aparatul Golgi);
mitocondriile – intumescenţă;
dezintegrarea poliribozomilor;
dezintegrarea nucleului – predomină carioliza; autoliza reziduurilor;
fagocitoza reziduurilor celulare;
Efectul general -
poluarea mediului intern al organismului cu produsele dezintegrării celulare (electroliţi, K+, enzime intracelulare, produsele proteolizei şi citokine proinflamatoare.
Слайд 191

DISTINCȚII OPORTUNE: APOPOTOZA NU DECLANȘEAZĂ INFLAMAȚIE. NECROZA INDUCE UN RĂPUNS INFLAMATOR

DISTINCȚII OPORTUNE:
APOPOTOZA NU DECLANȘEAZĂ
INFLAMAȚIE.
NECROZA INDUCE UN RĂPUNS
INFLAMATOR MARCAT ȘI

ANTRENEAZĂ
ÎN PROCES ALTERATIV CELULELE
VECINE!
Слайд 192

NECROZA și INFLAMAȚIA În cadrul necrozei ADN-ul mitocondrial nimerește în spațiul

NECROZA și INFLAMAȚIA
În cadrul necrozei ADN-ul mitocondrial nimerește în spațiul extrtacelular.


ADN-ul mitocondrial are nutură filogenetică bacteriană, deci va fi recunoscut de celulele normale drept un agent xenobiotic prin intermediul receptorului Toll-like (tipul 9).
Odată cu activarea receptorului Toll-like celula va declanșa programul genetic pro-inflamator.
Слайд 193

Necroză vs. Apoptoză Condensare celulară Membranele rămân intacte până la sfârșit

Necroză vs. Apoptoză

Condensare celulară
Membranele rămân intacte până la sfârșit
ATP >10-15%
Celula este

fagocitată fără reacție tisulară
Fragmentarea ADN
Timpul 24-72 de ore
Activă

Intumescența celulei
Membranele sunt lezate
ATP <10%
Celula este supusă lizei, iar materialul expulzat are efect pro-inflamator
ADN-ul este rar fragmentat
Timpul 30-120 min
Pasivă

Necroză

Apoptoză

Слайд 194

CONSECINŢELE NECROZEI: consecinţe locale: pierderea funcţiei structurilor necrotizate; inflamaţia locală; regenerarea

CONSECINŢELE NECROZEI:

consecinţe locale: pierderea funcţiei structurilor necrotizate; inflamaţia locală; regenerarea completă

sau sclerozarea, demarcaţia sau incapsularea porţiunii necrotizate;
consecinţe generale:
„poluarea” mediului intern:
toxemia,
enzimemie,
hiperkaliemia,
citokinemia, etc.
reacţiile generale ale organismului:
reacţia fazei acute, febra, leucocitoza,
intensificarea catabolismului.
Слайд 195

DEOSEBIREA NECROZEI DE APOPTOZĂ Apoptoza - proces fiziologic homeostatic proces programat

DEOSEBIREA NECROZEI DE APOPTOZĂ

Apoptoza - proces fiziologic homeostatic
proces programat

genetic
proces individual (antrenează o singură celulă)
moarte a celulei „ecologic pură”
nu alterează funcţia organului
nu provoacă inflamaţie locală
nu provoacă dereglări generale în organism
Necroza- proces patologic,
moartea violentă a celulei
antrenează o populaţie mare de celule
conduce la deficitul populaţiei celulare
”poluează” mediul intern: hiperkaliemie,
enzimemie, citokinemie
provoacă inflamaţie locală
provoacă reacţii generale:
reacţia fazei acute, febră, leucocitoză, caşexie
Слайд 196

PROCESE ADAPTIVE LA ACȚIUNI STRESOGENE Reprezintă modificări reversibile ale formei, dimensiunii,

PROCESE ADAPTIVE LA ACȚIUNI STRESOGENE
Reprezintă modificări reversibile ale formei, dimensiunii,

numărului și fenotipului celulei la acțiunea diferitor noxe (radiație, stres oxidative, inflamație, etc.), care au menirea să sigure supraviețuirea celulei în noile condiții:
HIPERTROFIE
HIPERPLAZIE
ATROFIE
METAPLAZIE
Слайд 197

PATERN FIZIOLOGIC: → creșterea uterului și glandei mamare în gestație și

PATERN FIZIOLOGIC:
→ creșterea uterului și glandei mamare în gestație și

lactație sub acțiunea hormonilor (progesteronă și prolactină).
PATERN PATOLOGIC:
→ modificări celulare care asigură adaptația celulei, organului în condiții noi de ordin patologic (hipertrofia miocardului în hipertensiune arterială).
Слайд 198

HIPERTROFIA Creșterea dimensiunii celulei fără modificarea numărului populației (hipertrofia miocardului, musculaturii

HIPERTROFIA
Creșterea dimensiunii celulei fără modificarea numărului populației (hipertrofia miocardului, musculaturii

scheletice, miometrului, etc.).
Stimuli:
Меcanici (activitatea fizică).
Тrofici (hormoni, factori neuroendocrini și de creștere).
Prin intermediul moleculelor de semnalizare stimulii hipertrofiei activează gene, care asigură sinteza de proteine.
Слайд 199

HIPERTROFIA Fiziologică: hipertofia miocardului și m/scheletice în activitate fizică dozată și

HIPERTROFIA
Fiziologică:
hipertofia miocardului și m/scheletice în activitate
fizică dozată și repetată.
Patologică:


hipertofia miocardului în stenoză aortică sau hipertensiune
arterială sau în hiperactivarea neuroendocrină
(catecolamine, Ang II, ET-1).
Este caracteristică activarea genelor fatale: micșorarea
raportului miozina alpha/miozina beta a lanțului greu.
Miozina beta are o capacitate contractilă mai mică, dar,
totodată, consumă și mai puțin ATP.
Слайд 200

HIPERPLAZIA Creșterea numărului de celule → creșterea dimensiunii organului ca rezultat

HIPERPLAZIA
Creșterea numărului de celule → creșterea dimensiunii
organului ca rezultat al activării

mitozei.
Stimulii principali ai mitozei (faza S):
Factori de creștere
Factori neuroendocrini
Hormoni
Слайд 201

HIPERPLAZIA FIZIOLOGICĂ: Proliferarea epiteliului glandular mamar în pubertate, gestație și lactație.

HIPERPLAZIA
FIZIOLOGICĂ:
Proliferarea epiteliului glandular mamar în pubertate, gestație și lactație.
2. Proliferarea organuluiu

la rezecție sau lezare de țesut
→ hepatocitele și celulele stelate eliberează factori de creștere care prin acțiune paracrină vor asigura restabilirea parenchimului hepatic.
Слайд 202

HIPERPLAZIA PATOLOGICĂ: Hiperplazia mucoasei și epiteliului sub acțiunea factorilor de creștere

HIPERPLAZIA
PATOLOGICĂ:
Hiperplazia mucoasei și epiteliului sub acțiunea
factorilor de creștere eliberați de virusuri

(ex.
Papillomaviruses).
De asemenea pot apărea negi cutanați sub
acțiunea acestui virus.
Important:
la sfârșitul acțiunii stimulilor iminenți proliferarea
celulară nu mai continuă.
Aceasta este deosebirea crucială vs tumoare.
Слайд 203

HIPERPLAZIA ȘI HIPERTOFIA Pot evolua momentan în același organ: Hipertrofia și

HIPERPLAZIA ȘI HIPERTOFIA
Pot evolua momentan în același organ:
Hipertrofia și proliferarea

miocitelor netede ale miometrului în gestație.
2. Hipertrofia cardiomiocitelor și proliferarea fibroblastelor în miocard în hipertensiunea arterială (remodelarea cardiacă).
Слайд 204

METAPLAZIA PROCES REVERSIBIL, în cadrul căruia o celulă matură (din țesut

METAPLAZIA
PROCES REVERSIBIL, în cadrul căruia o celulă matură (din țesut epitelial

sau mezenchimal) este înlocuită cu alt tip de celulă, capabilă la o supraviețuire mai bună în condițiile noi.
Are la bază 2 mecanisme:
Reprogramarea celulelor stem.
Procesul de transdiferențiere:
celulă matură → celulă stem → celulă matură
de alt fenotip.
Слайд 205

METAPLAZIE Substituția la fumători a țesutului epitelial columnal ciliar din bronhi

METAPLAZIE
Substituția la fumători a țesutului epitelial columnal ciliar din

bronhi cu țesut scuamos.

Carența de vitamină A facilitează acest proces.

Слайд 206

METAPLAZIE Sunt și puncte slabe: Este redusă lubrifierea bronhilor din cauza

METAPLAZIE

Sunt și puncte slabe:
Este redusă lubrifierea bronhilor din cauza secreției

diminuate a mucusului.
Este redusă clearence-ului ciliar.
Слайд 207

METAPLAZIE Înlocuirea epiteliului scuamos din 1/3 de jos a esofagului cu

METAPLAZIE

Înlocuirea epiteliului scuamos din 1/3 de jos a esofagului cu

țesut cilindric inerent stomacului și intestinului în cadrul refluxului gastric cronic.
Esofagul Barrette – esofagul schimbat prin metaplazie, caracterizat prin inflamație accentuată și deficit de NO.
Слайд 208

METAPLAZIE Apariția în colul uterin a țesutului scuamos (pavimentos) în locul

METAPLAZIE

Apariția în colul uterin a țesutului scuamos (pavimentos)
în locul țesutului cilindric

(columnal) în condiții de
inflamație – cervicita cronică – virusul herpesului genital,
virusul papilomatozei și virusului citomegalic.
Testul Papanicolau!
Condiloamele genitale (formă de metaplazie) pot trece în
cancer cervical.
Apariția țesutului osos în țesutul moale (de ex.
musculatura scheletică).
Слайд 209

Atrofia – reducerea în dimensiuni a celulei, țesutului sau organului în

Atrofia –
reducerea în dimensiuni a celulei,
țesutului sau organului în

condițiile
periclitării bilanței între necesitățile și
aprovizionările metabolice curente sau
nejustificarea păstrării volumului celulei
la declinul ei funcțional.
Слайд 210

Atrofia fiziologică: se solicită o depreciere a unităților structurale la: Involuția

Atrofia fiziologică:
se solicită o depreciere a unităților structurale la:
Involuția de vârstă

a timusului
Diminuarea stimulilor endocrini sau a factorilor
de creștere
3. Micșorarea efectului muscular, în deosebi după o
o perioadă de activitatea fizică manifestă.
4. Involuția post-partum a miometrului
Слайд 211

Atrofia fiziopatologică: micșorarea substratului plastic la acțiune diferitor factori de ultraj

Atrofia fiziopatologică:
micșorarea substratului plastic la acțiune diferitor
factori de ultraj asupra viabilității

celulei:
-mecanici
-chimici
-fizici
-hiponutriție și restricții calorigene
Слайд 212

Patogenia atrofiei se bazează pe 2 mecanisme de bază: Activarea enzimelor

Patogenia atrofiei se bazează pe 2 mecanisme de bază:
Activarea enzimelor lizozomului

și
autofagia lizozomală.
2. Activarea proteosomului și autofagia asistată
prin ubiquitin.
Yoshinori Ohsumi 2016
Premiul Nobel pentru elucidarea autofagiei celulei
drept o capacitate a celulelor eucariote de autodigestie.