Содержание
- 2. „ Fiziopatologic este o știință biomedicală modernă integrativă, care se bazează pe studii experimentale și clinice
- 3. F I Z I O P A T O L O G I E F I
- 4. SARCINILE FIZIOPATOLOGIEI Studierea legităţilor generale ale originii, apariţiei, evoluţiei şi rezoluţiei proceselor patologice şi bolilor; Studierea
- 5. OBIECTUL DE STUDII: OBIECTUL DE STUDII al fiziopatologiei este organismul bolnav: animale de laborator omul bolnav
- 6. Metodele de cercetare în fiziopatologie 1. Observarea 2. Experimentul pe animale 3. Studiul clinic (triale multicentrice)
- 7. METODELE DE CERCETĂRI Metoda principală – experimentul fiziopatologic – reproducerea în experiment a proceselor patologice şi
- 8. FIZIOPATOLOGIA CONSTĂ DIN: I. F I Z I O P A T O L O G
- 9. F I Z I O P A T O L O G I A TEORETICĂ (NOZOLOGIA)
- 10. II. F I Z I O P A T O L O G I A GENERALĂ
- 11. II. F I Z I O P A T O L O G I A GENERALĂ
- 12. III. F I Z I O P A T O L O G I A SPECIALĂ
- 13. IV. F I Z I O P A T O L O G I A CLINICĂ
- 14. ETIOLOOGIA GENERALĂ: Ştiinţa despre cauzele şi condiţiile necesare pentru apariţia bolilor
- 15. ► Cauza – orice formă de materie, energie şi informaţie, care produce modificări persistente în homeostazia
- 16. CLASIFICAREA CAUZELOR BOLII: A. DUPĂ ORIGINEA CAUZEI: CAUZE ENDOGENE CAUZE EXOGENE
- 17. B. DUPĂ NATURA CAUZEI: FACTORI MECANICI FIZICI CHIMICI INFORMAŢIONALI BIOLOGICI PSIHOGENI SOCIALI
- 18. C. DUPĂ POTENŢIALUL PATOGEN: FACTORI INDIFERENŢI FIZIOLOGICI CONVENŢIONAL PATOGENI PATOGENI
- 19. D. DUPĂ TOPOGRAFIA ACŢIUNII : CAUZE CU ACŢIUNE GENERALĂ CAUZE CU ACŢIUNE LOCALĂ
- 20. CARACTERISTICA CONDIŢIILOR: Condiţie - orice formă de materie, energie şi informaţie, care nemijlocit nu provoacă boala,
- 21. CLASIFICAREA CONDIŢIILOR BOLII: A. DUPĂ ORIGINE: CONDIŢII ENDOGENE CONDIŢII EXOGENE
- 22. B. DUPĂ IMPORTANŢA PENTRU ORGANISM: CONDIŢII FAVORABILE CONDIŢII NEFAVORABILE
- 23. PATOGENIA GENERALĂ: Ştiinţa despre mecanismele apariţiei, evoluţiei şi rezoluţiei bolilor
- 24. ROLUL CAUZEI ÎN APARIŢIA ŞI EVOLUIŢIA BOLII: Boala este rezultanta interacţiunii dintre cauză şi organism. CAUZA
- 25. Oricare leziune generează perturbări în complexul rețelelor biomoleculare
- 26. CLASIFICAREA LEZIUNILOR A. ÎN FUNCŢIE DE NATURA CAUZEI : LEZIUNI MECANICE LEZIUNI FIZICE LEZIUNI CHIMICE LEZIUNI
- 27. B. ÎN FUNCŢIE DE NIVELUL IERARHIC AL STRUCTURII AFECTATE: LEZIUNI „ATOMARE” LEZIUNI MOLECULARE LEZIUNI SUBCELULARE LEZIUNI
- 28. C. ÎN FUNCŢIE DE CONSECUTIVITATEA APARIŢIEI: LEZIUNI PRIMARE (PROVOCATE NEMIJLOCIT DE CAUZA PRIMARĂ) LEZIUNI SECUNDARE (PROVOCATE
- 29. D. ÎN FUNCŢIE DE CÂMPUL AFECTAT: LEZIUNI LOCALE LEZIUNI GENERALE Boala este o îmbinare inseparabilă de
- 30. MECANISMELE DE GENERALIZARE A LEZIUNILOR LOCALE MECANISMUL NEUROGEN MECANISMUL HEMATOGEN MECANISMUL LIMFOGEN GENERALIZARE PRIN CONTIUNUITATE MECANISMUL
- 31. MECANISMELE DE LOCALIZARE A LEZIUNILOR GENERALE SENSIBILITATEA DIFERITĂ A STRUCTURILOR ORGANISMULUI CALEA DE EXCREŢIE A NOXELOR
- 32. E. ÎN FUNCŢIE DE CARACTERUL LEZIUNII: MODIFICĂRI STRUCTURALE DEREGLĂRI FUNCŢIONALE BOALA este o îmbinare inseparabilă de
- 33. SUCCESIVITATEA FENOMENELOR PATOLOGICE CAUZA LEZIUNI PRIMARE E C E LEZIUNI SECUNDARE F R C LEZIUNI TERŢIARE
- 34. LANŢUL PATOGENETIC CAUZĂ-EFECT: Totalitatea de fenomene succesive legate prin principiul cauză-efect
- 35. Cerc vicios lanţ patogenetic închis, în care ultimul efect are acţiune similară cu prima cauză
- 36. Cerc vicios Fenomenele din cercul vicios reverberează cu aprofundarea efectelor patologice până la gradul de incompatibilitate
- 37. Cerc vicios Afecțiunea pulmonilor Afectarea miocardului Reducerea perfuziei Hipoxie = micșorarea O2
- 38. ROLUL ORGANISMULUI ÎN APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA BOLII: Organismul răspunde la acţiunea factorului patogen cu reacţii fiziologice
- 39. Reacţie fiziologică – reacţia care vizează restabilirea homeostaziei organismului modificată de factorul patogen. Reacţia fiziologică este
- 40. REACŢII FIZIOLOGICE REACŢII ADAPTATIVE: vizează adaptarea organismului sănătos la acţiunea factorului nociv (până la dereglarea homeostaziei)
- 41. B. REACŢII PROTECTIVE: vizează protecţia organismului de acţiunea factorului nociv Exemple: tusea – protejează căile respiratorii
- 42. C. REACŢII COMPENSATORII: asigură funcţia unei structuri lezate prin hiperfuncţia altor structuri intacte Exemple: eritrocitoza în
- 43. D. REACŢII REPARATIVE: asigură restabilirea structurilor lezate şi restabilirea homeostaziei organismului. Exemple: regenerarea plăgilor reparaţia ADN
- 44. II.REACŢII PATOLOGICE REACŢII CALITATIV NEADECVATE: nu corespund caracterului factorului patogen Exemple: dilatarea vaselor sanguine periferice la
- 45. B. REACŢII CANTITATIV NEADECVATE: Intensitatea reacţiei nu corespunde forţei factorului patogen: REACŢII HIPOERGICE Exemplu: lipsa febrei
- 46. STRUCTURA BOLII Leziuni + Reacţiile organismului = Proces patologic Procesul patologic este nucleul bolii Proces patologic
- 47. SANOGENEZA GENERALĂ: ştiinţa despre legităţile restaurării homeostaziei organismului după acţiunea factorului patogen (însănătoşire)
- 48. MECANISMELE SANOGENETICE PRIMARE reacţiile organismului de la momentul acţiunii factorului nociv şi până la dereglarea homeostaziei
- 49. MECANISMELE SANOGENETICE SECUNDARE: reacţiile organismului de la momentul dereglării homeostaziei şi până la rezoluţia bolii (însănătoşire
- 50. Rezoluţia bolii depinde de raportul dintre mecanismele patogenetice şi sanogenetice. Medicul prin tratamentul aplicat trebuie să
- 51. Medicina bazată pe dovezi Medicină personalizată „ Este mult mai important să știm ce persoană are
- 52. Medicină personalizată Medicina personalizată este o practică emergentă a medicinii, care utilizează profilul genetic al unui
- 53. TANATOGENEZA TANATOGENEZA – mecanismele generale iminente morții organismului; REANIMAREA ORGANISMULUI - restaurarea funcţiilor organismului pierdute în
- 54. LEZIUNI CELULARE
- 55. LEZIUNEA CELULARĂ Este modificarea persistentă a homeostaziei celulei de ordin biochimic, structural și funcţional care nu
- 56. Leziunea celulară Proces patologic MALADIE
- 57. CLASIFICAREA LEZIUNILOR CELULARE: ►După consecutivitatea apariţiei: 1. leziuni primare (provocate de acţiunea nemijlocită a factorului nociv)
- 58. ► După specificitate: 1. leziuni specifice (corespund calităţilor factorului nociv) 2. leziuni nespecifice (au acelaşi caracter
- 59. ► După reversibilitate: leziuni reversibile (celula revine la paternul normal după înlăturarea factorilor stresogeni) 2. leziuni
- 60. ► După localizare: leziuni membranare leziuni mitocondriale leziuni lizozomale leziuni ale nucleului (inclusiv leziuni mutaţionale) leziuni
- 61. În relație cu structura celulară afectată se disting: Membranopatii Boli mitocondriale Boli ale citoscheletuluii Patologii ale
- 62. Cauzele leziunilor celulare: factori mecanici (traume mecanice) factori fizici (combustii, congelaţie, electrocutare); factori osmotici (citoliza); radicali
- 63. Dezintegrarea membranei citoplasmatice CELULA Impact chimic Impact fizic Impact oxidativ Impact mecanic Impact enzimatic Impact xenobiotic
- 64. Consecinţele dezintegrării citolemei: Dereglarea funcţiei pompelor şi canalelor membranare
- 65. Pierderea potasiului intracelular – tulburări electrofiziologice Acumularea de sodiu intracelular – hiperosmolaritate intracelulară, gonflarea celulei, citoliza
- 66. Acumularea de Ca2+ în hialoplasmă – activarea enzimelor intracelulare: ATP-azelor – scindarea ATP, carență de energie;
- 67. Acumularea de Ca2+ în hialoplasmă Stocarea excesivă a cationului în mitocondrii Decuplarea oxidării-fosforilative Periclitarea oxidării acizilor
- 68. Acumularea intracelulară de ioni de hidrogen ►acidoza celulară cu pH ►inhibiţia enzimelor glicolizei anaerobe ►deficit de
- 69. Micşorarea rezistenţei electrice a membranei citoplasmatice spargerea electrică a membranei afectarea propagării electrice prin contact
- 70. LEZIUNILE CITOSCHELETULUI Componenţa: microtubuli (20-25 nm microfilamente (15 nm) filamente de actină şi miozină Funcţiile citoscheletului:
- 71. Leziunile citoscheletului: Imobilitatea spermatozoizilor (sterilitate masculină), Imobilitatea cililor vibratili (bronhoectazie), Imobilitatea leucocitelor (“leucocite leneşe”) → dereglarea
- 72. Leziunile citoscheletului: Sistarea mitozei (nu se formează fusul mitotic) Modificarea formei eritrocitului (sferocite) Afectarea contracției celulelor
- 73. LEZIUNILE NUCLEULUI CELULEI Cauzele - factori fizici, chimici, biologici. Manifestările morfologice şi funcţionale: condensarea şi marginlizarea
- 74. LEZIUNILE LIZOZOMILOR Destabilizarea membranei Labilizarea aparatului lizozomal (membrana nu mai poate asigura ermetizarea enzimelor active) Ieşirea
- 76. LEZIUNILE MITOCONDRIILOR Intumescenţa (umflarea) mitocondriilor. Acumularea de calciu și acizi grași. Decuplarea oxidării - fosforilării.
- 77. LEZIUNILE MITOCONDRIILOR Afectarea lanțului respirator și creșterea producției de radicali liberi de oxigen datorită blocării citocromoxidazelor
- 78. Essential Cell Biology (© Garland Science 2010)
- 79. Radicalii liberi de oxigen ● anionul superoxid (O2-) ● radicalul hidroxil (OH-) ● peroxidul de hidrogen
- 81. Radicalii liberi de oxigen se formează continuu în cadrul: 1. Lanțului respirator, când preluarea electronului pierdut
- 82. Impactul radicalilor liberi de oxigen asupra celulei sau organitelor ei se consemnează drept stres oxidativ: Puterea
- 83. Leziunea ADN-ului mitocondrial: un patern important al bolilor mitocondriale ereditare sau dobândite. ADN-ul mitocondrial este mai
- 84. Leziunea ADN-ului mitocondrial: Cauzele principale: Accesul mult mai mare la radicalii liberi O2. Prin sarcina negativă
- 85. Leziunea ADN-ului mitocondrial: Crește notabil producția de radicali liberi de oxigen. 2. Se impune prin afectarea
- 86. Patern bioenergetic al cancerului – implicarea mitocondiilor Afectarea sintezei de ATP Acumularea lactatului și dezvoltarea acidozei
- 87. Stresul oxidativ și deficitul energetic sunt factorii de bază ai leziunii celulare în condițiile de ischemie
- 88. Impact asupra celulei Rezistența celulei Adaptarea celulei Leziune ireversibilă Leziune reversibilă Moarte Supraviețuire
- 89. Răspunsul celulei la acțiuni stresogene Reacții adaptive și compensatorii Reacții reparative Reacții protective
- 90. REACŢIILE FIZIOLOGICE CELULARE I. REACŢIILE CELULARE ADAPTATIVE ŞI COMPENSATORII. Mobilizarea moleculelor şi organitelor „de rezervă” Hiperactivitatea
- 91. REACŢIILE FIZIOLOGICE CELULARE 3. Hipertrofia adaptativă a organitelor 4. Hiperplazia mitocondriilor. 5. Atrofia adaptativă a unor
- 92. II. REACŢII CELULARE REPARATIVE 1. regenerarea mitocondriilor 2. reparaţia ADN: → clivarea secvenţei lezate din ADN
- 93. II. REACŢII CELULARE REPARATIVE 3. reparaţia plasmolemei – reintegrarea fizico-chimică; „amputarea” membranei”; resinteza fosfolipidelor, colesterolului şi
- 94. III. REACŢIILE CELULARE PROTECTIVE Sistemele antioxidante se activează la acţiunea prooxidanţilor: -inflamaţia, -fagocitoza, -razele ionizante, -hipoxia,
- 95. III. REACŢIILE CELULARE PROTECTIVE 2. Antioxidanţii naturali : alfa-tocoferolul Vitamina A Vitamina K Vitamina Q (ubikinonul)
- 96. 3. Stabilizatorii membranei lizozomale – (la acţiunea labilizatorilor membranei - inaniţia, hipoxia, acidoza celulară, micotoxine, endotoxine,
- 97. 4. Proteinele şocului termic hsp 84-110 Kda: menţin reacția de stres în diapazon fiziologic hsp 70
- 98. 4. Proteinele şocului termic ►solubilizează proteinele intracelulare („şine moleculare”) ► induc liza proteinelor denaturate ireversibil ►induc
- 99. ● ● Receptorul nuclear de tip 1 și proteina heat-shock
- 100. 5. Genele imediate ale reacţiei reparative Genele c- fos şi c-jun (cr.14): c- fos şi c-jun
- 101. 5. Genele imediate ale reacţiei reparative Genele MYC (c-myc, n-myc, l-myc)→cr.8 reglează multiplicarea celulară (proto-oncogen) Genele
- 102. 6. Antioncogenele (supresorii tumorilor) Anti-oncogena Rb (retinoblasoma) produce proteina p53 care reglează stabilitatea genetică: → în
- 103. 7. Antigenul celulelor bătrâne (proteinele pistei III) Proteina citoplasmatică (canal ionic): (în celulele tinere acest antigen
- 104. 8. Declanșarea răspunsului inflamator: ● Componentele celulei bacteriene (“PAMP – Pathogen-associated molecular pattern”): LPS, lipoproteine, acidul
- 105. 9. Demararea apoptozei: Factori patogeni Leziuni celulare ireversibile Mutaţii nonvitale Infectarea cu viruşi -
- 106. FIAT LUX
- 107. PROCESE PATOLOGIE TIPICE CELULARE
- 108. reprezintă consecința incompetenței sistemelor de control al homeostaziei celulei în cadrul acțiunii factorilor de intensitate înaltă
- 109. FACTORI ALTERATIVI ENDOGENI ȘI EXOGENI Distrofii Apoptoză Necroză Necroză
- 110. DISTROFIA (DISMETABOLISMELE) dereglări persistente ale metabolismului celular sau ale matricei extracelulare (MEC) dereglări funcţionale modificări structurale
- 111. DISTROFIA (DISMETABOLISMELE) Are la bază fenomenul de acumulare excesivă sau de deficit a diferitor substanțe organice
- 112. Paternul distrofiilor în patologie: Distrofia hepatocitului (ficatului) Distrofia cardiomiocitului (miocardului) Distrofia nefrocitrlor ( rinichiului) Distrofia gonadelor
- 113. Distrofia mușchiului scheletic. Deficit de distrofină. Deficit de celule satelit (celule stem). Deficit de mioblaste ce
- 114. CLASIFICAREA DISTROFIILOR: După etiologie: distrofii congenitale (enzimopatii congenitale) distrofii achiziţionate (tulburări dobândite)
- 115. CLASIFICAREA DISTROFIILOR: După metabolismul primordial afectat: distrofii lipidice - distrofii glucidice distrofii proteice distrofii hidroelectrolitice distrofii
- 116. ETIOLOGIA DISTROFIILOR: Defecte ereditare – enzimopatii congenitale Leziunile celulare Dereglări primare ale metabolismului celular Dereglări primare
- 117. PATOGENIA DISTROFIILOR: Lipsa enzimelor intracelulare de ex., lipsa glucozo-6-fosfatazei → imposibilitatea glicogenolizei → acumularea de glicogen
- 118. Defecte enzimatice sau foldingul defectuos al proteinelor intracelulare (efectul redus al chaperonilor): sinteza de proteine anormale
- 119. Radicalii liberi (stres oxidativ) leziuni celulare inactivarea enzimelor surplusul de substanţe nesolicitate distrofii PATOGENIA DISTROFIILOR:
- 120. Acumularea intracelulară a calciului activarea nesancţionată a enzimelor degradarea componentelor celulare (AMP, proteine, fosfolipide, acizi nucleici)
- 121. Acidoza intracelulară inactivarea enzimelor citozolice inhibiţia reacţiilor anabolice intensificarea catabolismului DISTROFII PATOGENIA DISTROFIILOR:
- 122. Mecanismul lizozomal destabilizarea (sau labilizarea) membranei lizozomale ieşirea în hialoplasmă a enzimelor lizozomale autodigestia şi autoliza
- 123. Surplusul de acizi graşi: acidoza intracelulară; formarea de peroxizi ai lipidelor (e.g. dialdegida malonică); destabilizarea membranelor
- 124. Surplusul de catecolamine: activarea funcţiei celulei activarea lipolizei intracelulare acumularea acizilor graşi acumularea ionilor de calciu
- 125. ▬ Dereglarea proceselor de exocitoză privind eliminarea cataboliţilor ▬ activitatea slabă a arilsulfatazelor (A,B) lizozomale sau
- 126. PREZENȚA LIPOFUSCINEI PATOGENIA DISTROFIILOR: Accelerează procesul de îmbătrânire a celulei și precondiționează dezvoltarea DISTROFIILOR
- 127. Avitaminoze Intoxicaţii inactivarea enzimelor → acumularea de substanţe nesolicitate → → distrofii
- 128. Hipoxia generală Hipoxia regională Deficitul energetic → Compromiterea pompelor și sistemelor energo-dependente →Acumularea de substanţe nesolicitate
- 129. Modificările metabolice integrale Hiperlipidemia - infiltraţia (distrofia) grasă sau cu grăsimi Hipercolesterolemia - aterogenitate Galactozemia –
- 130. MANIFESTĂRILE DISTROFIILOR CELULARE: Manifestările biochimice ▬ diminuarea activităţii enzimelor → acumularea substanţelor nesolicitate (proteine, glucide, lipide)
- 131. MANIFESTĂRILE DISTROFIILOR CELULARE: Manifestările funcţionale: diminuarea funcţiei celulei Manifestările morfologice: depuneri intracelulare de substanţe native, substanţe
- 132. CONSECINŢE FINALE ale dismetabolismelor ireversibile ►Apoptoza moarte celulară reversibilă ►Autofagie moarte celulară reversibilă ►Oncoză moarte celulară
- 134. APOPTOZA Moarte curată a celulei. Din greacă: Frunzele cad și părăsesc copacul.
- 135. APOPTOZA APOPTOZA – moartea programată a celulei prin activarea mecanismului genetic apoptogen OBIECTIVUL APOPTOZEI: menţinerea homeostaziei
- 136. APOPTOZA Apoptoza a fost descoperită ca fenomen iminent moții celulare (și opus fenomenului de hiperplazie) în
- 137. APOPTOZA Fiziologică – pentru menținerea unui număr adecvat de celule corespunzător cerințelor organului în dependență de
- 138. APOPTOZA noțiuni generale Durează de la 24 ore până la 72 de ore. Se referă la
- 139. Apoptoza fiziologică - embriogeneză
- 140. Apoptoza fiziologică Involuția țesuturilor hormon dependente. Involuția glandei mamare după sistarea hrănirii la sân. Apoptoza prostatei
- 141. Apoptoza fiziologică Hormonul masculin sintetizat de celulele Sertoli imature (ontogeneza intrauterină) induce apoptoza celulelor ductelor Muller.
- 142. Apoptoza patologică Apoptoza celulelor cu leziuni ireversibile (injuriile ADN, foldingul periclitat al proteinelor citoplasmatice). Apoptoza în
- 143. APOPTOZA Proces ireversibil Proces reversibil Decisiv este raportul dintre: sistemele antiapoptocie și proapoptotice puterea stimulilor pro-apoptotici
- 144. HOMEOSTAZIA CELULARĂ CANTITATIVĂ Se efectuează prin moartea celulelor normale, numărul cărora depăşeşte necesitatea funcţională actuală (involuţia
- 145. HOMEOSTAZIA CELULARĂ CALITATIVĂ Se efectuează prin: eliminarea din populaţie a celulelor anormale și indizerabile la momentul
- 146. CAUZELE APOPTOZEI SEMNALE APOPTOTICE POZITIVE SEMNALE APOPTOTICE NEGATIVE
- 147. Semnale apoptogene pozitive: leziuni celulare ireversibile, celule cu mutaţii, celule cu defecte, celule malignizate, celule infectate
- 148. Semnalelor apoptogene negative: (lipsa lor declanșează apoptoza) 1. Factorii de creştere celulară, 2. Hormonii tropi pentru
- 149. Аndrogeni - Аndrogeni Аndrogeni Inhibiția apoptozei celuleor prostatei Activația apoptozei celuleor prostatei Аctivația apoptozei celuleor folicululuui
- 150. Când celula decide să moară? Retragerea semnalelor negative Acțiunea semnalelor pozitive
- 151. Fazele apoptozei: 1. Inițiere sau declanșare (activarea caspazelor): 1.a. Calea intrinsecă 1.b. Calea extrinsecă 2. Faza
- 153. CAUZELE APOPTOZEI Factorii comuni de inducție a apoptozei: Sistarea acțiunii factorilor de creștere Detașarea celulei de
- 154. Moarte celulară prin suicid -Semnale interne (apoptoză declanșată prin mecanism intrinsec) -Semnale externe (apoptoză declanșată prin
- 155. Caspazele – mediatorii apoptozei Cysteine-dependent aspartate-directed proteases Caspazele 1,2,8,9,10 – faza de inițiere Caspazele 3,6,7 –
- 156. Mecanisme de activare a caspazelor Clivarea proteolitică e.g. pro-caspaza 3 Trimerizare + clivare e.g. pro-caspaza 8
- 157. Apoptoza intrinsecă Mediată prin citocromul c care iese din mitocondrii grație creșterii permeabilității Factorul trigger afectarea
- 158. Apoptoza intrinsecă Activarea Apaf1 apoptosis activated factor 1 Citocromul c Apaf-1 + citocromul c = apoptosoma
- 159. MAC - poarta de eliberare a citocromului c mitochondrial apoptosis channels Bcl2, Bcx – închid MAC
- 161. Apoptoza extrinsecă Mediată prin receptorii Death de pe membrană (familia receptorilor TNF-alpha) TNF-R și Fas receptor
- 163. Ligand-induced cell death “The death receptors” Ligand-induced trimerization FasL Trail TNF
- 164. Death receptorul din familia TNF-alpha este un receptor trans-membranar bogat la exterior în cisteină. Partea citozolică
- 165. Apoptoza extrinsecă Inactivarea caspazei 8 FLIP Reducerea sau sistarea APOPTOZEI intrinseci Inhibiția apoptozei extrinseci deoarece micșorează
- 166. Apoptoză: Patogenie generală Ligand Fragmentarea ADN Liza ADN “Calea extrinsecă” “Calea intrinsecă” Alterarea mitocondrială Granzyme B
- 167. NK (natural killer) Celulă infectată Celulă bătrână Expresează glicanul-N ca receptor CD337 Limfocitul T-citotoxic CD8 Intrarea
- 170. Cortizolul induce apoptoza (e.g. limfocitelor) prin declanșarea ambelor căi
- 171. Impactul fatal inflamator/infecțios asupra celulei poate fi mediat prin apoptoză, denumită piroptoză Inflamasomul Activarea caspazei 1
- 172. Apoptoza este o „moarte curată”. Corpii apoptotici sunt fagocitați de către macrofage Macrofagele pot recunoaște celulele
- 175. Fosfasfotidilserina este expresată de celulele infectate cu virus, de celulele tumorale, de celulele cu leziuni ireversibile.
- 176. Flopaza – o enzimă membranară, care asigură expresia fosfatidilserinei prin transportul activ cu utilizarea ATP (translocarea)
- 177. Scramblasa – o enzimă. Asigură transportul bidirecțional al fosfatidilserinei fără uz de ATP.
- 178. Fosfasfotidilserina este factorul triger al morții eritrocitului, celulei anucleate — ERIPTOZA.
- 180. Actorii principali ai APOPTOZEI CaspaCaspazele Proteinele adaptor (p53) TNF & TNFR CD95 Bak și Bax -
- 181. P53 și Apoptoza: dualitate eligibilă ●p53 arestează creșterea celulară între fazele G1 și S ale ciclului
- 182. PATOGENIA APOPTOZEI: Condiţie necesară pentru evoluția şi finalizarea apoptozei – păstrarea energogenezei celulare critice (10-15% de
- 183. PATOGENIA APOPTOZEI: Continuum: Apoptoză – Necroză Incompetența caspazelor și penurie de ATP
- 184. Anomaliile apoptozei: Refracteritatea programului apoptogen la stimulii apoptogeni pozitivi → lipsa apoptozei → supravieţuirea şi acumularea
- 185. Anomaliile apoptozei: Accelerarea sau declanşarea nesancţionată a apoptozei → celulelor viabile şi sănătoase: boli degenerative (de
- 186. NECROZA CELULARĂ NECROZA – moartea celulei, a unei părţi sau a întregului organ în organismul viu.
- 187. PATOGENIA NECROZEI: Spre deosebire de apoptoză în necroză ținta este membrana celulară! perioada „bolii celulei” –
- 188. perioada necrobiozei (agonia celulară) stresul oxidativ; dishomeostazii electrolitice intracelulare (Na+, Ca2+, K+, H+) ; intumescenţa citoplasmei
- 189. 3. moartea celulei - sistarea activităţilor vitale a celulei; procesul crucial – sistarea funcţiei mitocondriilor
- 190. 4. Perioada post-mortem dezintegrarea citoplasmei: intumescenţa, plasmorexia, plasmoliza; dezintegrarea organitelor celulare (reticulul endoplasmatic, aparatul Golgi); mitocondriile
- 191. DISTINCȚII OPORTUNE: APOPOTOZA NU DECLANȘEAZĂ INFLAMAȚIE. NECROZA INDUCE UN RĂPUNS INFLAMATOR MARCAT ȘI ANTRENEAZĂ ÎN PROCES
- 192. NECROZA și INFLAMAȚIA În cadrul necrozei ADN-ul mitocondrial nimerește în spațiul extrtacelular. ADN-ul mitocondrial are nutură
- 193. Necroză vs. Apoptoză Condensare celulară Membranele rămân intacte până la sfârșit ATP >10-15% Celula este fagocitată
- 194. CONSECINŢELE NECROZEI: consecinţe locale: pierderea funcţiei structurilor necrotizate; inflamaţia locală; regenerarea completă sau sclerozarea, demarcaţia sau
- 195. DEOSEBIREA NECROZEI DE APOPTOZĂ Apoptoza - proces fiziologic homeostatic proces programat genetic proces individual (antrenează o
- 196. PROCESE ADAPTIVE LA ACȚIUNI STRESOGENE Reprezintă modificări reversibile ale formei, dimensiunii, numărului și fenotipului celulei la
- 197. PATERN FIZIOLOGIC: → creșterea uterului și glandei mamare în gestație și lactație sub acțiunea hormonilor (progesteronă
- 198. HIPERTROFIA Creșterea dimensiunii celulei fără modificarea numărului populației (hipertrofia miocardului, musculaturii scheletice, miometrului, etc.). Stimuli: Меcanici
- 199. HIPERTROFIA Fiziologică: hipertofia miocardului și m/scheletice în activitate fizică dozată și repetată. Patologică: hipertofia miocardului în
- 200. HIPERPLAZIA Creșterea numărului de celule → creșterea dimensiunii organului ca rezultat al activării mitozei. Stimulii principali
- 201. HIPERPLAZIA FIZIOLOGICĂ: Proliferarea epiteliului glandular mamar în pubertate, gestație și lactație. 2. Proliferarea organuluiu la rezecție
- 202. HIPERPLAZIA PATOLOGICĂ: Hiperplazia mucoasei și epiteliului sub acțiunea factorilor de creștere eliberați de virusuri (ex. Papillomaviruses).
- 203. HIPERPLAZIA ȘI HIPERTOFIA Pot evolua momentan în același organ: Hipertrofia și proliferarea miocitelor netede ale miometrului
- 204. METAPLAZIA PROCES REVERSIBIL, în cadrul căruia o celulă matură (din țesut epitelial sau mezenchimal) este înlocuită
- 205. METAPLAZIE Substituția la fumători a țesutului epitelial columnal ciliar din bronhi cu țesut scuamos. Carența de
- 206. METAPLAZIE Sunt și puncte slabe: Este redusă lubrifierea bronhilor din cauza secreției diminuate a mucusului. Este
- 207. METAPLAZIE Înlocuirea epiteliului scuamos din 1/3 de jos a esofagului cu țesut cilindric inerent stomacului și
- 208. METAPLAZIE Apariția în colul uterin a țesutului scuamos (pavimentos) în locul țesutului cilindric (columnal) în condiții
- 209. Atrofia – reducerea în dimensiuni a celulei, țesutului sau organului în condițiile periclitării bilanței între necesitățile
- 210. Atrofia fiziologică: se solicită o depreciere a unităților structurale la: Involuția de vârstă a timusului Diminuarea
- 211. Atrofia fiziopatologică: micșorarea substratului plastic la acțiune diferitor factori de ultraj asupra viabilității celulei: -mecanici -chimici
- 212. Patogenia atrofiei se bazează pe 2 mecanisme de bază: Activarea enzimelor lizozomului și autofagia lizozomală. 2.
- 214. Скачать презентацию