Metodele de învăţămînt. (Tema 9)

Июль 24, 2022

Главная
Образование
Metodele de învăţămînt. (Tema 9)

Содержание

2. Elementele abordate în cadrul acestui modul vor conduce la definirea ansamblului acestor elemente prin conceptul tehnologii
3. Elementele operante şi interrelaţionale de bază ale procesului de formare a comportamentului de învăţare a elevului
4. Metodologia didactică se exprimă prin teoria procesului de învăţămînt ce include definirea, clasificarea şi valorificarea metodelor
5. Strategiile didactice reprezintă modele de interacţiune a metodelor, procedeelor, mijloacelor şi modurilor de instruire, ce implică
6. Tehnologiile didactice desemnează ansamblul de forme, metode, mijloace, tehnici şi relaţii cu ajutorul cărora se vehiculează
7. Metodele didactice reprezintă modalităţi de programare a activităţii didactice, acţiuni care angajează anumite căi de învăţare
8. Procedeele didactice reprezintă operaţii care sprijină eficientizarea metodelor selectate de profesor în diferite situaţii concrete (Curriculum
9. Tehnicile didactice sînt considerate operaţii care sprijină eficientizarea metodelor alese de profesor în situaţii concrete, însoţite,
10. Corelaţia operaţiilor în activitatea metodologică
11. Preocupat de optimizarea activităţii pe care urmează să o desfăşoare, orice cadru didactic îşi va adresa,
12. Clasificarea metodelor conform gradului de participare a elevilor
13. 1. Metodele expozitive
14. este o metodă verbală monologată ce constă în prezentarea unui volum de informaţie în concordanţă cu
15. constă în prezentarea trăsăturilor şi detaliilor exterioare ale unui obiect sau proces. Prin descriere sînt evidenţiate
16. este forma de expunere în care predomină argumentarea raţională. Prin această metodă se urmăreşte lămurirea şi
17. este o expunere verbală sub formă de naraţiune sau descriere prin intermediul căreia sînt înfăţişate fapte,
18. reprezintă forma de expunere în cadrul căreia este în clasele liceale prezentat un volum mare de
19. Avantaje: - oferă o cale mai scurtă, mai economică de învăţare; - permite transmiterea unei mari
20. Limite şi dezavantaje: - instruirea verbală poate aluneca uneori în superfici-alitate şi formalism; - instruirea superverbalizată
21. Posibilitatea de optimizare a metodelor expozitive: sporirea nivelului ştiinţific şi metodologic al expunerilor; introducerea în practica
22. 2.Metode active
23. reprezintă un mod de organizare a procesului de învăţământ, pe care elevii / studenţii îl realizează
24. Realizarea eficientă a proiectului solicită respectarea unor paşi concreţi: : documentare ştiinţifică; activitate de laborator; găsirea
25. Dificultatea constă în determinarea temelor şi subiectelor, elaborarea proiectului în baza nevoilor reale, ţinînd cont atît
26. Avantajele folosirii acestei metode: oferă şansa de a analiza în ce măsură elevul foloseşte adecvat cunoştinţele,
27. Profesorul poate să aprecieze rezultatele proiectului urmărind: adecvarea metodelor de lucru, a materialelor şi a mijloacelor
28. 3.Metode expozitiv-euristice.
29. este o metodă ce constă din valorificarea didactică a întrebărilor şi răspunsurilor. Este o convorbire sau
30. este un schimb reciproc şi organizat de informaţii şi idei, de impresii, păreri, critici şi propuneri
31. este discuţia amănunţită a unor probleme controversate, urmărindu-se influenţarea convingerilor, atitudinilor şi conduitei elevilor. Dezbaterea se
32. discuţia dialog, consultaţia în grup, discuţia obişnuită de grup, discuţia de tip seminar, masa rotundă, Philips-66,
33. întroducerea în dezbatere. Conducătorul dezbaterii sau elevul care prezintă referatul de bază formulează problema, subliniază importanţa
34. Condiţii şi tehnici de conducere a discuţiei: însuşirea temeinică anterioară a cunoştinţelor pe din domeniul în
35. Avantaje: discuţiile şi dezbaterile creează o atitudine de deschidere, receptivitate şi apropiere reciprocă, intensifică comunicarea în
36. Dezavantaje: subiectivitatea părerilor provenite uneori din insuficienţa cunoştinţelor; tendinţa unor participanţi de a-şi impune propria părere
37. Integrarea „explicaţiei” în criteriile de clasificare a metodelor.
39. Скачать презентацию

Слайд 2

Elementele abordate în cadrul acestui modul vor conduce la definirea ansamblului

acestor elemente prin conceptul tehnologii didactice; operaţiile de corelare a acestora în cadrul unei activităţi contrete, subordonate unui scop concret, fiind definite prin conceptul de strategie didactică.

Слайд 3

Elementele operante şi interrelaţionale de bază ale procesului de formare a

comportamentului de învăţare a elevului pot fi exprimate grafic astfel:

Слайд 4

Metodologia didactică
se exprimă prin teoria procesului de învăţămînt

ce include definirea, clasificarea şi valorificarea metodelor – procedeelor – mijloa-celor în vederea optimizării permanente a activităţii de predare – învăţare - evaluare
(S. Cristea)

Слайд 5

Strategiile didactice
reprezintă modele de interacţiune a metodelor, procedeelor, mijloacelor

şi modurilor de instruire, ce implică o succesiune de operaţii raportate la obiective generale sau specifice în funcţie de anumite criterii: conţinut, particularităţi de vîrstă, unitate de instruire etc.
(I. Cerghit)

Слайд 6

Tehnologiile didactice
desemnează ansamblul de forme, metode, mijloace, tehnici şi

relaţii cu ajutorul cărora se vehiculează conţinuturi în vederea atingerii obiectivelor
(I. Jinga, E. Istrate)

Слайд 7

Metodele didactice
reprezintă modalităţi de programare a activităţii didactice,

acţiuni care angajează anumite căi de învăţare eficientă, propuse de profesor şi valorificate de elev
(G.Cristea)

Слайд 8

Procedeele didactice
reprezintă operaţii care sprijină eficientizarea metodelor selectate de

profesor în diferite situaţii concrete
(Curriculum de liceu, 2001)

Слайд 9

Tehnicile didactice
sînt considerate operaţii care sprijină eficientizarea metodelor

alese de profesor în situaţii concrete, însoţite, după caz, de mijloace didactice
(Curriculum de liceu, Cosovanu O., Cartaleanu O., Patraşcu D.).

Слайд 10

Corelaţia operaţiilor în activitatea metodologică

Слайд 11

Preocupat de optimizarea activităţii pe care urmează să o desfăşoare, orice

cadru didactic îşi va adresa, inevitabil, cîteva întrebări:

Слайд 12

Clasificarea metodelor conform gradului de participare a elevilor

Слайд 13

1. Metodele expozitive

Слайд 14

este o metodă verbală monologată ce constă în prezentarea unui

volum de informaţie în concordanţă cu prevederile programei şi cu cerinţele didactice ale comunicării.

EXPUNEREA DIDACTICĂ

Слайд 15

constă în prezentarea trăsăturilor şi detaliilor exterioare ale unui obiect

sau proces.
Prin descriere sînt evidenţiate fie aspectele fizice ale obiectului, fie momentele şi conţinutul evenimentului respectiv.

EXPLICAŢIA

Слайд 16

este forma de expunere în care predomină argumentarea raţională. Prin

această metodă se urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor noţiuni, principii, legi prin stabilirea legăturilor cauzale dintre obiecte şi fenomene. Concepută în acest fel, explicaţia contribuie la lărgirea orizontului ştiinţific.

DESCRIEREA

Слайд 17

este o expunere verbală sub formă de naraţiune sau descriere

prin intermediul căreia sînt înfăţişate fapte, evenimente, întîmplări în spaţiu şi timp, fenomene ale naturii, peisaje geografice etc.

POVESTIREA

Слайд 18

reprezintă forma de expunere în cadrul căreia este în clasele

liceale prezentat un volum mare de informaţii printr-o succesiune de idei, teorii, interpretări de fapte separate, confruntări, argumentări detaliate.

PRELEGEREA ŞCOLARĂ

Слайд 19

Avantaje:
- oferă o cale mai scurtă, mai economică de învăţare;
-

permite transmiterea unei mari cantităţi de informaţii;
- constituie principalul mijloc de influenţare a sentimentelor şi atitudinilor, a opiniilor şi convingerilor la elevi;
- ajută elevilor să găsească un model coerent de gîndire ştiinţifică, un mod de abordare raţională a realităţii, a relaţiilor, a unei teme sau situaţii-problemă;
- furnizează un cadru conceptual care va servi drept suport pentru efectuarea în continuare a studiului individual de profunzime.

Expunerea

Слайд 20

Limite şi dezavantaje: - instruirea verbală poate aluneca uneori în superfici-alitate

şi formalism; - instruirea superverbalizată conduce la restrângerea experienţei personale; - este centrată pe activitatea profesională şi pe re-ceptivitatea elevilor care sunt nevoiţi să accepte fără coparticipare activă, fără a privi critic şi a elabora; - pasivitatea tineretului riscă să ducă la plictiseală şi eficienţă scăzută a învăţării; - răpeşte posibilitatea de iniţiativă şi de opţiune; - oferă slabe posibilităţi de interacţiuni personale şi de conexiune inversă; - individualizarea învăţării se realizează foarte greu.

Слайд 21

Posibilitatea de optimizare a metodelor expozitive:
sporirea nivelului ştiinţific şi metodologic al

expunerilor;
introducerea în practica universitară, alături de formele clasice şi a unor noi variante expozitive.
adecvarea comunicării la experienţa lingvistică şi de cunoaştere a elevilor pentru a preveni eventualitatea unor distorsiuni între comunicare şi recepţie, asigurând astfel eficienţa instruirii;
explicarea prealabilă a conceptelor pentru a evita apariţia unor dificultăţi de decodare;
utilizarea diverselor strategii de prezentare a materiei: deductivă; inductivă ;
stabilirea legăturii fireşti cu activitatea, cu viaţa; etc

Слайд 22

2.Metode active

Слайд 23

reprezintă un mod de organizare a procesului de învăţământ, pe

care elevii / studenţii îl realizează într-un termen precizat, rezolvînd probleme, dobîndind astfel cunoştinţe şi capacităţi practice de cunoaştere şi cercetare.
În pedagogia proiectivă modernă proiectul este o temă de cercetare, scopul căreia poate fi atins prin îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu activitatea practică.

PROIECTUL

Слайд 24

Realizarea eficientă a proiectului solicită respectarea unor paşi concreţi: :
documentare ştiinţifică;

activitate de laborator;
găsirea de soluţii;
stabilirea concluziilor.

Слайд 25

Dificultatea constă în determinarea temelor şi subiectelor, elaborarea proiectului în baza

nevoilor reale, ţinînd cont atît de exigenţele conţinuturilor tematice, cît şi intersele concrete ale elevilor.

Слайд 26

Avantajele folosirii acestei metode:
oferă şansa de a analiza în ce

măsură elevul foloseşte adecvat cunoştinţele, instumentele, materialele disponibile în atingerea finalităţilor propuse;
este o metodă alternativă de evaluare care scoate elevii şi cadrul didactic din
rutina zilnică;
pune elevii în situaţia de a acţiona şi a rezolva sarcini în mod individual sau în grup, autotestîndu-şi capacităţile cognitive, sociale şi practice;

Слайд 27

Profesorul poate să aprecieze rezultatele proiectului urmărind:
adecvarea metodelor de lucru,

a materialelor şi a mijloacelor didactice folosite
la scopurile propuse;
acurateţea produsului;
rezultatele obţinute şi posibilitatea generalizării lui;
raportul final şi modul de prezentare a acestuia;
gradul de implicare al participanţilor în sarcina de lucru;

Слайд 28

3.Metode expozitiv-euristice.

Слайд 29

este o metodă ce constă din valorificarea didactică a întrebărilor

şi răspunsurilor.
Este o convorbire sau dialog ce are loc între profesor şi elev pe baza unui conţinut didactic şi care urmăreşte realizarea obiectivului stabilit.
Se cunosc forme ale conversaţiei: conversaţia euristică sau “socratică” şi examinatoare sau “catehetică”.

CONVERSAŢIA

Слайд 30

este un schimb reciproc şi organizat de informaţii şi idei,

de impresii, păreri, critici şi propuneri în jurul unei teme în scopul examinării şi clarificării în comun a unor idei; consolidării şi sistematizării datelor cunoscute; explorării unor analogii, similitudini şi diferenţe dintre teorii, concepţii, strategii; efectuării unor analize de caz; soluţionării unor probleme teoretice; dezvoltării competenţei comunicative şi de creativitate colectivă.

DISCUŢIA

Слайд 31

este discuţia amănunţită a unor probleme controversate, urmărindu-se influenţarea convingerilor,

atitudinilor şi conduitei elevilor.
Dezbaterea se aplică atunci când se propun probleme de aplicaţie. Ea este o continuare a discuţiei colective.

DEZBATEREA

Слайд 32

discuţia dialog, consultaţia în grup, discuţia obişnuită de grup, discuţia

de tip seminar, masa rotundă, Philips-66, asaltul de idei, discuţia dirijată, dezbaterea pe recoltarea în prealabil de întrebări, discuţia liberă, colocviul.

Variante ale discuţiei-dezbatere:

Слайд 33

întroducerea în dezbatere. Conducătorul dezbaterii sau elevul care prezintă referatul de

bază formulează problema, subliniază importanţa teoretică şi practică, dificultăţile.
2. dezbaterea propriu-zisă.
3. sintetizarea rezultatelor. Această parte cuprinde sistematizarea concluziilor şi argumentelor la care s-a ajuns, aprecierea elementelor noi, contribuţii personale, originalitatea opiniilor exprimate.

Organizarea discuţiilor

Слайд 34

Condiţii şi tehnici de conducere a discuţiei:
însuşirea temeinică anterioară a cunoştinţelor

pe din domeniul în care se discută;
folosirea materialului demonstrativ , înviorează discuţia;
sensibilitatea şi receptivitatea interlocutorilor, priceperea de a contraargumenta, principialitatea, respectul reciproc, calculul, concizia, dorinţa sinceră de a contribui după experienţa şi capacităţile sale la găsirea celei mai bune soluţii, sunt calităţile indispensabile unei discuţii;
determinarea mărimii grupului: numărul optim al participanţilor este considerat de la 15-20 pînă la 30;
dispunerea în semicerc sau în cerc, în jurul unei „mese rotunde”;
întocmirea unui plan prealabil, schiţarea problemelor, întrebărilor şi anumitor concluzii;

Слайд 35

Avantaje:
discuţiile şi dezbaterile creează o atitudine de deschidere, receptivitate şi apropiere

reciprocă, intensifică comunicarea în auditoriu;
favorizează formarea deprinderilor de cooperare, de rezolvare în comun a problemelor;
formează un climat democratic, de participare activă;
impune disciplina în grupul de studenţi;
în timpul discuţiei, elevii expun şi explică, analizează şi interpretează, compară comentează, resping, acceptă soluţii, formulează ipoteze şi concluzii, adoptă atitudini, exprimă opinii;
discuţiile contribuie la exersarea şi instaurarea spiritului critic, a modestiei şi autocunoaşterii;
dezbaterile încurajează tendinţa de afirmare şi de participare activă.

Слайд 36

Dezavantaje:
subiectivitatea părerilor provenite uneori din insuficienţa cunoştinţelor;
tendinţa unor participanţi de a-şi

impune propria părere pentru a se afirma fără confruntare de opinii.

Слайд 37

Metodele de învăţămînt. (Tema 9)

Содержание

Elementele abordate în cadrul acestui modul vor conduce la definirea ansamblului

Elementele operante şi interrelaţionale de bază ale procesului de formare a

Metodologia didactică se exprimă prin teoria procesului de învăţămînt

Strategiile didactice reprezintă modele de interacţiune a metodelor, procedeelor, mijloacelor

Tehnologiile didactice desemnează ansamblul de forme, metode, mijloace, tehnici şi

Metodele didactice reprezintă modalităţi de programare a activităţii didactice,

Procedeele didactice reprezintă operaţii care sprijină eficientizarea metodelor selectate de

Tehnicile didactice sînt considerate operaţii care sprijină eficientizarea metodelor