Содержание
- 2. Obiectivele: Tipurile de acizi nucleici, funcţiile şi repartizarea lor în celulă. Constituienţii acizilor nucleici; bazele azotate,
- 3. Acizi nucleici Acizi nucleici –sunt polinucleotide, alcătuite din mononucleotide, unite prin legături 3’, 5’-fosfodiesterice. ADN -
- 4. ADN Localizarea: 97-99% - concentrat în nucleu 1-3% - situat în mitocondrii. Rolul: păstrează şi transmite
- 5. ARN Localizarea: 11% - în nucleu 15% -în mitocondrii 50% - în ribosomi 24% - în
- 6. ARN mesager (mARN) constituie 25% din totalul ARN-lui. Localizat -în nucleu şi citozol. Prezintă copia sectorului
- 7. ARN de transport (tARN) constituie 15% din totalul ARN-lui. Localizat: în citoplasmă, ribosomi, mitocondrii. Rolul: participă
- 8. Structura chimică a AN La hidroliză AN degradează în mononucleotide, care la rândul lor, la hidroliza
- 9. Bazele azotate a. BA se clasifică în : majore: purinice: A, G şi pirimidinice: C,T,U minore:purinice
- 10. Bazele purinice
- 11. Bazele pirimidinice
- 13. Molecular Biology Bicyclic Purines: Thymine (T) is a 5-methyluracil (U) C1 Nucleic Acid Structure-1 Bases Monocyclic
- 14. Structura BA minore
- 15. Molecular Biology C1 Nucleic Acid Structure-2 Nucleosides The structures of pentose sugar
- 16. Nucleozidul constă dintr-o BA ( purinică sau Pirimidinică) + o pentoză (riboza sau dezoxiriboza) atomul C-1
- 17. Nucleozidele Proprietăţile: Mai solubile în H2O decât BA Mai stabile în soluţii alcaline Uşor se hidrolizează
- 18. NUCLEOTIDE - compuşi alcătuiţi din nucleozide şi rest de acid fosforic Nucleozid mono-; di-; trifosfafat
- 19. Nucleotide - Rolul Element structural al AN Intermediari energetici (ATP- purtătorul energiei chimice în organism) Intră
- 20. Molecular Biology A nucleotide is a nucleoside with one or more phosphate groups bound covalently to
- 21. Structura chimică
- 24. Structura primară a AN Reprezintă secvenţa mononucleotidelor în lanţul polinucleotidic liniar, legate între ele prin legăturile
- 27. Structura secundară a ADN Watson şi Crick (1953) au postulat modelul structural al moleculei de DNA
- 28. Structura secundară a ADN 3. lanţurile sunt antiparalele (unul are direcţia 5’→3’, altul 3’→5’) 4. complimentaritatea
- 30. Legităţile lui Chargaff Conţinutul adeninei este egal cu al timinei, iar al guaninei cu al citozinei
- 31. Există diferite forme de DNA care sunt determinate de gradul de dehidratare a acizilor nucleici: A,B
- 33. Structura terţiară Reprezintă superspiralizarea dublului helix la care participă proteinele histonice şi formează cromatina Unitatea structurală
- 34. 30 nm Solenoid ~40 / 50 DNA Firul de cromatină? ~ 1,000 Cromosoma metafazică/ cromatina interfazică
- 35. Structura secundară şi terţiară a ARNm ARNm – fiecărei gene îi corespunde molecula sa de ARNm,
- 37. Structura secundară a t-RNA are infăţişarea unei "frunze de trifoi" - se formează în urma imperecherii
- 38. Structura terţiară a tRNA Are forma L Include 2 segmente de dublu helix situate perpendicular (fiecare
- 39. Structura terţiară a tRNA Are forma L Include 2 segmente de dublu helix situate perpendicular (fiecare
- 40. ARNr Structura secundară – e prezentată prin sectoare spiralate unite între ele cu ajutorul unei catene
- 41. Proprietăţile fizico-chimice ale acizilor nucleici - masa moleculară mare. proprietatile coloidale si osmotice, tipice pentru toţi
- 42. Denaturarea şi renaturarea Denaturarea –sub acţiunea temperaturii, mediului PH, substanţelor chimice are loc ruperea legăturilor de
- 43. Hibridizarea AN Pe capacitatea de renaturare a AN este bazată metoda de determinare a gradului de
- 44. Această metodă a permis descoperirea particularităţilor structurii primare a DNA. S-a stabilit, că în componenţa DNA
- 46. Obiectivele: Dogma centrală a geneticii moleculare. Concepţia: o genă - un polipeptid. Replicarea ADN- mecanismul, substratele,
- 47. Dogma centrală a geneticei moleculare Postulatul de bază a geneticei moleculare a fost formulat de Watson
- 48. Dogma centrală a geneticii moleculare
- 49. Structura genelor- dimensiuni, GS; GR Gene- porţiunile ADN ce conţin informaţia genetică cu privire la sinteza
- 50. Replicarea Replicarea – transmiterea informaţiei genetice de la ADN parental la ADN fiică. Caracteristicile: Se petrece
- 52. Componentele necesare replicării: Matriţă - ADN bicatenar Substrat: dATP, dTTP, dGTP, dCTP; ATP, GTP, CTP, UTP
- 53. d. ADN polimeraza ( ADNp I, II, III)- sinteza catenei fiice în direcţia 5'→3' . ADN
- 54. Mecanismul replicării 3 etape: iniţierea, elongarea, terminarea Originea replicării este reprezentată de o secvenţă specifică de
- 55. b. Sinteza primerului - sub acţiunea primazei se sintetizează o porţiune mică de ARN în direcţia
- 56. Elongarea ADN polimeraza III unindu-se la capătul 3' OH al primerului începe sinteza ADN fiică. Reacţia
- 57. Terminarea Terminarea replicării are loc atunci, cînd cele două bifurcaţii de replicare se întîlnesc într-o regiune
- 60. Replicarea la eucariote Particularităţi: ADN polimerazele: αβγδ α- implicată în replicarea ADN nuclear- responsabilă de sinteza
- 61. Telomer Telomeraza Replicarea capetelor 5’ ale catenelor este incompletă (teoria lui Olovnicov, 1971), deoarece după înlăturarea
- 62. Telomeraza – fiind o revertază (ADN polimeraza ARN dependentă) foloseşte ca matriţă propria coenzimă – un
- 63. Mecanismul elongării capetelor cromozomului la eucariote
- 65. Mecanismul elongării capetelor cromozomului la eucariote cromozoma GGGTTAG 3’ AUCCCAAUC 5’ Fixarea telomerei TTAGGG elongarea GGGTTAGGGTTAG
- 66. Structura şi funcţia RNA telomerazice. Structura primară: la majoritatea RNA telomerice, regiunea matricială se află la
- 67. Inhibitorii telomerazei oligonucleotidele modificate, complementare regiunii matrice a RNA – telomerazice. Aşa nucleotide specific se fixează
- 68. La om telomeraza e activă numai în celulele embrionale, în epiteliul intestinului, spermatozoizi şi celule canceroase.
- 69. Numărul telomerilor determină durata vieţii fiecărei celule şi condiţionează reducerea critică a numărului lor, induce moartea
- 70. Reparaţia ADN Erorile în timpul replicării sunt reduse la minimum datorită DNA polimerazei ce posedă funcţie
- 71. Reparaţia ADN Incizia dimerului sub acţiunea endonucleazelor Peticirea – sub acţiunea ADN polimerazei I Excizia fragmentului
- 72. Reparaţia prin excizia dimerului
- 73. Reparaţie prin fotoreactivare
- 74. Reparaţie prin recombinare
- 75. Transcripţia biosinteza ARN pe matriţă de ADN Particularităţi: Matriţă - DNA dublu helicoidal (prezenţa catenei anticodogene
- 76. ARN polimeraza este o holoenzimă la procariote - este oligomer din 5 protomeri (2α, β, β
- 77. Etapele transcripţiei Sinteza decurge în 3 etape: iniţierea, elongarea, terminarea. Iniţierea – începe în anumite secvenţe
- 78. Fig. 5.4
- 79. Etapele transcripţiei Sinteza decurge în 3 etape: iniţierea, elongarea, terminarea. Iniţierea – începe în anumite secvenţe
- 80. Sigma subunitatea găseşte punctul de iniţiere şi: Activează identificarea secvenţelor de RNA polimerază Ia parte la
- 81. Elongarea şi Terminarea Elongarea - alunecarea ARN polimerazei pe matrţa de ADN – sinteza transcriptului (50
- 83. Transcripţia la eucariote RNA p alcătuită din 9-11 subunităţi Folosesc mai multe tipuri de ARN p:
- 84. Procesingul Toţi precursorii de ARN în nucleu trec etapa de maturizare posttranscripţională. Pe parcursul procesingului -
- 85. Fig. 5.11
- 86. 2.Splisingul - excizia intronilor şi sudarea exonilor. Aşa numitul splising are loc în nucleul celulei. a.ARN
- 87. Fig. 5.13
- 88. e.g., Fig. 5.13
- 90. Transcripţia inversă sinteza ADN pe catena de ARN Matriţa – ARN Substrat – dRNTP:dATP, dGTP, dCTP,
- 91. Codul genetic Translaţia Reglarea sintezei proteinei
- 92. Obiectivele: Codul genetic. Proprietăţile. Ribozomii - sediul sintezei proteinelor, structura lor. Procesul de translare (sinteza proteinelor).
- 93. Codul genetic Informaţia genetică referitor la biosinteza proteinelor se transmite cu ajutorul codului genetic - dicţionar
- 94. Proprietăţile codului genetic Este triplet -64 codoni: 3 nonsens:UAG; UGA; UAA; 61 – codifică AA corespunzători
- 95. Este universal – toate veţuitoarele utilizează acelaşi mecanism de traducere (abatere prezintă codul genetic al mitocondriilor);
- 96. Ribozomii Reprezintă sediul de traducere a ARNm şi sinteza proteinelor. Structura- complexe ribonucleoproteice şi sunt formaţi
- 97. Centrele catalitice ale ribosomilor Situsul A - aminoacil – responsabil de unirea complexului aminoacil- ARNt Situsul
- 98. Mai mulţi ribozomi pot citi simultan acelaş ARN mesager pe care il parcurg in acelaş sens.
- 99. Translaţia Translaţia sau biosinteza proteinelor propriu zisă. Bazele moleculare ale translaţiei: m-RNA ca matriţă genetică, programul
- 100. Etapele se realizeaza in 5 etape: Activarea AA. Iniţierea lanţului polipeptidic. Elongarea lanţului polipeptidic. Terminarea lanţului
- 101. Activarea AA are loc în citozol Sunt necesare: AA (procariote – Nformil-Met; la eucariote – Met)
- 102. Se desfăşoară în două etape: ATP PPi 1. NH2-CH-COOH NH2-CH-CO –O-AMP I I R R Aminoacil
- 103. Activarea AA Parcurge în 2 etape:
- 104. Activarea AA Esenţa procesului de activare este fixarea AA la ARNt propriu acestui AA, în zona
- 105. Activarea AA Activarea AA consumă 2 legături macroergice ARNt pe calea difuziunii simple transferă AA adiţionat
- 107. Translaţia propriu zisă Citirea ARNm se face în direcţia 5‘- 3' iar proteina se sintetizează de
- 108. Iniţierea Necesar: ARNm (AUG) Ribosomul cu subunităţile disociate ARNt f-met (Met) GTP, Mg IF1, IF2, IF3
- 109. Formarea complexului de iniţiere: Subunitatea mică leagă IF3 şi previne reasocierea ribosomilor La subunitate adiţionează ARNm
- 111. Elongarea Necesar: ARNm cu următorul codon ARNt cu următorul AA GTP FE: Tu, Ts, G Elongarea
- 112. 1. Adaptarea (legarea)AA are loc după principiul codon- anticodon în centrul A a. Aminoacil-ARNt se fixează
- 114. 2. Transpeptidarea este formarea legăturii peptidice între doi aminoacizi. AA din centrul P sub acţiunea peptidiltransferazei
- 116. 3. Translocarea deplasarea ARNm cu un triplet în direcţia 5‘- 3' . Dipeptida din centrul A
- 117. Elongarea Decurge în 3 etape :1 fixarea noului Aminoacil ARNt complexul: aminoacil-ARNt, factorul de elongare T
- 118. Terminarea are loc cînd sunt întîlniţi codonii UAA, UGA, UAG şi factorii proteici de terminare: R1,
- 119. La formarea unei legături peptidice se consumă patru legături macroergice: 2 în etapa de activare a
- 120. Prelucrările posttraducere Modificarea capătului N- şi C-terminal; capătul N se acetilează; Îndepărtarea secvenţei semnalizante cu ajutorul
- 121. Inhibitori ai sintezei proteinei la nivelul replicării: Mitomicina –împiedica separarea catenelor de ADN Acid nalidixic –inhiba
- 122. Inhibitorii sintezei proteinei la nivelul translatiei: Streptomicina –inhiba legarea ARNt initiator la subunitatea 30S Cloramfenicol -inhiba
- 123. Reglarea sintezei proteinelor Sinteza proteinelor nu e constantă – ea trebuie să se adapteze cerinţelor vitale
- 124. Teoria lac-operonului Schema reglării biosintezei proteinei la procariote a fost descrisă în 1961 de către Jacob
- 125. Ce se întâmplă dacă bacteria dispune simultan de glucoză şi lactoză? Bacteria nu consumă energie pentru
- 126. Bacteria are ca sursă glucoza
- 127. Reglarea sintezei proteinei prin inducţie În prezenţa lactozei: Inductorul (în acest caz lactoza) se leagă specific
- 128. Bacteria are ca sursă lactoza
- 129. În lipsa glucozei se măreşte c% AMPc – ce reprezintă semnalul foamei la bacterii. Ca urmare,
- 130. Reglarea lac-operonului într-un mediu ce conţine glucoză Cu cât c% glucozei e mai mare, c%AMPc –
- 131. Ilustrarea mecanismului de reglare a sintezei proteinei prin represie Teoria operonului explică şi represia prin produs
- 132. Ilustrarea mecanismului de reglare a sintezei proteinei prin represie
- 134. REZUMĂM: GR controlează exprimarea anumitor GS prin intermediul unei proteine – R Ra – suprimă sinteza
- 135. Reglarea sintezei la eucariote Atât la nivelul transcripţiei cât şi la nivelul translaţiei Reglarea hormonală (cortizol-
- 136. Ingineria genetică ştiinta, preocupată de crearea noilor fenotipuri prin transplantarea genei unui organism în genomul altuia
- 137. Căpătarea ADN-ului recombinat- gena necesară se întroduce în celulă pentru a se integra cu genomul acestuia.
- 138. 3.Clonarea ADN-ului recombinat- obtinerea cantităţilor dorite de proteină codificată de gena eucariotă întrodusă în plasmid. Dacă
- 139. Ranadamentul sintezei bacteriene este impresionabil: Ex- 100 celule E.Coli produc prin clonare 5 mg somatostatină (cantitate,
- 140. Mutaţiile. Modificările genomului organismului, care se păstrează şi se transmit prin ereditate se transmit apoi de
- 141. Mutatiile punctiforme: pot decurge prin: l. substitutie (misens mutatii, unde deosebim 2 tipuri): a. Tranzitie -
- 142. Anticorpii sunt şi două uşoare (L-214AA), constituiti din:- 2 lanturi polipeptidice grele identice (H446 AA) fiecare
- 143. Secvenţa de AA în porţiunea variabilă este diferită pentru fiecare anticorp. Lanţurile sunt unite între ele
- 144. Sinteza Anticorpilor Fiecare dintre milioanele de anticorpi produşi leagă unul dintre milioanele de antigene posibile. Este
- 145. Gradul de diversificare în obţinerea lanţurilor „H" şi „L" este crescut prin faptul că o porţiune
- 147. Скачать презентацию